PROGRESE MINORE Cea de-a 18-a conferinţă a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, începută pe 26 noiembrie, în capitala Qatarului, Doha, a ajuns la etapa dedicată reprezentanţilor politici. România este reprezentată de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Afacerilor Externe. Miza centrală a negocierilor rămâne continuarea Protocolului de la Kyoto, printr-o nouă perioadă de angajament după anul 2012 (CP2) şi pregătirea viitorului acord global post 2020, obligatoriu din punct de vedere juridic. Continuarea mecanismelor flexibile de piaţă sub Protocol reprezintă un alt subiect central pe agenda negocierilor. Au fost avansate propuneri privind soluţii tranzitorii pentru continuarea mecanismelor până la ratificarea amendamentului preconizat la Protocolul de la Kyoto şi până la intrarea deplină în vigoare a CP2, în cazul în care se va agrea asupra sa.

În ceea ce priveşte negocierile sub Platforma Durban, care pregăteşte viitorul acord global climatic şi care va trebui să conţină angajamente obligatorii pentru toate statele părţi, progresele din prima săptămână au fost minore iar stabilirea unui program cu obiective clare şi cu un calendar definit pentru anul 2013 rămâne sub semnul întrebării. Dacă viitorul acord global este aşteptat să intre in vigoare în 2020, finalizarea sa este preconizată în 2015, iar programul de lucru pentru anul 2013 poate juca un rol important în atingerea acestui scop. Lucrările se vor încheia vineri, când este aşteptată adoptarea deciziilor finale ale Conferinţei, dar şi a amendamentului care să permită continuarea Protocolului de la Kyoto.

CRIZA REDUCE NOXELE România ocupă locul 18 din 61 într-un clasament al statelor din perspectiva măsurilor luate împotriva schimbărilor climatice. Indexul de Performanţă în Schimbări Climatice 2013 (CCPI 2013) a fost lansat de Germanwatch şi Reţeaua de Acţiune pentru Climă - Europa (CAN Europe) în cadrul conferinţei de la Doha. România se plasează în clasament pe o poziţie mai bună decât în anii trecuţi, însă acest lucru este dat de regresul înregistrat de alte ţări şi nu de măsurile luate la nivel naţional. În acest context, România a urcat de pe poziţia 28 pe 18. Dintre cei 15 indicatori evaluaţi, cel mai bun scor a fost obţinut la capitolul ”Tendinţe în Eficienţă”, care evaluează structura şi eficienţa sistemului energetic şi a diversităţii surselor şi unde România s-a clasat pe poziţia a patra. La polul opus, cel mai prost rezultat înregistrat a fost la capitolul ”Politici Climatice Naţionale”, unde România ocupă locul 47.

CCPI 2013 a evaluat 58 de state din punct de vedere al emisiilor de CO2, analizând nivelul de emisii şi politicile naţionale. Cele 58 de state sunt, împreună, responsabile de peste 90% din emisiile de CO2 generate la nivel global. Emisiile au ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie în anul 2010 şi sunt în creştere, la nivel mondial. Şansele ca acest trend să se inverseze sunt reduse, având în vedere că niciunul din statele examinate nu a reuşit să adopte o direcţie de dezvoltare pentru limitarea încălzirii globale la mai puţin de 2 grade Celsius. Danemarca este ţara din UE cu cele mai bune rezultate, ocupând poziţia a patra. UE are o imagine mixtă: în timp ce unele state ocupă primele zece poziţii din top, altele, precum Olanda şi Polonia, se situează sub medie. Totodată, unele state ”au beneficiat” de poziţii superioare doar în contextul crizei economice, care a diminuat activitatea industrială. În această categorie sunt Portugalia, Spania, Italia, Irlanda şi Grecia, care şi-au redus substanţial cantităţile de emisii.