UNDE SE DUC BANII La ultimul summit G20 din 3 - 4 noiembrie 2011, liderii europeni subliniau că revenirea economică este înceată şi că tensiunile de pe pieţele financiare sunt în creştere. La acea vreme s-a stabilit un plan de bătaie, cu cinci obiective mari, unul dintre ele fiind asigurarea stabilităţii financiare. Culmea este că în noiembrie 2008, cu trei ani înainte, G20 vorbea tot despre acelaşi lucru! La nici o lună, o nouă reuniune de urgenţă a UE (8 - 9 decembrie 2011) a setat noi direcţii - întărirea disciplinei fiscale şi îmbunătăţirea instrumentelor de stabilizare. Oficialul Băncii Naţionale a României (BNR) Nicolae Dănilă remarcă faptul că „este tot mai evidentă concentrarea acţiunilor şi resurselor pentru ieşirea zonei euro din actuala criză a datoriilor suverane şi pentru rezolvarea situaţiei dificile din sistemul bancar”. Astfel, mecanismul de stabilitate europeană (ESM) va avea la dispoziţie resurse de 500 miliarde euro, până în martie 2012. La rândul sau, FMI va beneficia de fonduri suplimentare din partea statelor zonei euro şi altor state din UE, de până la 200 miliarde euro. „Totuşi, participarea capitalului privat (în special cel bancar) la rezolvarea crizei datoriilor suverane se va rezuma în mod unic şi excepţional la Grecia. Băncile din principalele ţări ale zonei euro au nevoie de o recapitalizare de 115 miliarde euro - acest efort acoperă bănci din Grecia, Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi Austria, care au subsidiare de importanţă sistemică în România”, a declarat Dănilă.

AM FOST AVERTIZAŢI În acest context, oficialul BNR formulează o întrebare crucială - „În ce măsură vor mai finanţa aceste bănci economia românească?”: „La un nivel foarte scăzut şi în principal în limita resurselor atrase de pe piaţa internă din România! Aşadar, din 2012, ţara noastră are nevoie de acţiune şi soluţii la nivel naţional. Desigur, ne interesează stabilitatea zonei euro şi a monedei unice, dar, ca să putem beneficia pe termen mediu şi lung de acestea, trebuie să devenim puternici din punct de vedere economic şi să probăm capacitatea de a ne rezolva singuri problemele din bucătăria internă”. Primul pas ar fi aducerea de capital românesc în băncile româneşti, fapt amintit şi de editorialistul Financial Times Wolfgang Munchau, prezent în România la finele anului trecut: „România ar trebui să aibă bănci cu capital local moderat de puternice, pentru că băncile cu capital local sunt mai dispuse să finanţeze bugetul prin achiziţia de titluri de stat, se adaptează legilor şi reglementărilor locale mult mai bine şi au rol stabilizator în economie. În prezent, cel mai mare risc pentru România este intrarea într-o criză a creditelor cauzată de disfuncţionalităţi ale sistemului bancar”. În concluzie, Nicolae Dănilă citează editorii The Economist, care ne-au transmis, nu demult, un îndemn de bun simţ: „Puneţi-vă centura de siguranţă. A te pregăti pentru vremuri tulburi este o reacţie firească”.