Reputatul analist american Patrick Basham, preşedinte al Institutului Democraţiei de la Washington, a criticat, într-un amplu interviu acordat în exclusivitate reporterului Neptun TV Victor Radu, derapajele Justiției din România în direcția ofensivei împotriva instituțiilor media. Declarațiile tăioase ale lui Basham vin în contextul în care televiziunea constănțeană este ținta unei campanii de verificări puse la cale concertat de mai multe instituții ale statului român. Numai săptămâna trecută, Neptun TV a fost verificată de trei ori în doar patru zile, atât de DNA, cât și de ANAF. Redăm integral interviul oferit de Basham pentru Neptun TV:

Victor Radu: În ultimele 3 zile am avut o serie de percheziţii. Reprezentanţii DNA au solicitat o serie de documente, dar au cerut să verifice şi e-mail-urile trimise şi primite în ultimii 8 ani de cei 200 de angajaţi ai NTV. Am înţeles că au avut un mandat de percheziţie emis de un judecător şi că trebuia să facă aceste verificări, dar să verifici toate e-mail-urile primite şi trimise în ultimii 8 ani este scandalos. Am refuzat asta şi am încercat să mediatizăm acest incident, pentru ca toată lumea să afle că este comis un abuz. Am dori să ştim care este părerea dvs. în acest caz.

Patrick Basham: Sunt foarte dezamăgit şi deranjat să aflu ce s-a întâmplat la compania dvs. Din câte ştiu, din păcate, este doar cel mai recent incident. Este un exemplu grăitor şi foarte important, sper să nu fie unul cu consecinţe tragice. Este, din păcate, doar cel mai recent exemplu despre cum campania anticorupţie din România pare nu doar să fie dusă la extrem, ci chiar peste limită. Este clar că oricine are cunoştinţe despre istoria modernă a politicii româneşti este pentru eliminarea corupţiei. Nu este ceva de dezbătut. Însă ceea ce este de dezbătut este dacă această campanie anticorupţie, care este extrem de prolifică în România, nu cumva merge prea departe, dacă nu este exagerată. Ne putem întreba dacă nu cumva această campanie îşi ratează chiar scopul şi urmăreşte persoane şi organizaţii/companii care, din cercetările mele, nu ar trebui să fie ţinta acestei campanii. Sunt în special îngrijorat de faptul că, deja de ceva timp, membri marcanţi ai presei româneşti au devenit ţinte ale procurorilor. În unele cazuri, ei au fost deja condamnaţi. Aşa că să aflu ce s-a întâmplat cu compania dvs. este o confirmare că autorităţile române continuă să-şi depăşească atribuţiile şi să încalce valorile şi libertăţile democratice. Pericolul este că cei din afară vor vedea doar o campanie anticorupţie agresivă şi vor crede că este nemaipomenit, că România face ordine şi că face paşi rapizi către Occident. Acesta este pericolul: ca străinii să-şi formeze o impresie greşită şi să tragă concluzii greşite.

V.R.: În ultimele 4 zile am fost subiectul unor percheziţii efectuate de inspectorii ANAF şi DNA, este o situaţie ridicolă, pentru că au cerut aceleaşi documente. Reprezentanţii ambelor instituţii au cerut să verifice aceleaşi contracte, pe care le-au cerut în original. Acest lucru a fost, practic, imposibil. Angajaţii departamentului de Contabilitate au fost nevoiţi să lase deoparte orice altă activitate pentru a răspunde cererilor inspectorilor. Practic, timp de 4 zile, activitatea contabilă a fost blocată. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat în România. Voiam să vă întreb dacă aveţi cunoştinţe despre astfel de incidente petrecute în orice altă ţară democratică.

P.B.: Au existat astfel de cazuri în ţări stăpânite de dictaturi, acolo unde au avut loc acţiuni agresive de aplicare a legii. De multe ori vorbim despre legi şi regulamente lipsite de sens. Ideea cea mai importantă, aici, este că acest atac care ţinteşte mass-media nu este specific unei democraţii funcţionale, ci unui sistem politic nedemocratic, de obicei, dictaturilor. Aşa că există un pericol. De fapt, vorbim despre două riscuri. Primul este că se va ajunge la instaurarea terorii asupra românilor în general, iar românul de rând va trece de la sprijinirea acestei campanii anticorupţie la realizarea faptului că se merge prea departe. În ceea ce priveşte susţinerea politică a campaniei anticorupţie, aceasta va dispărea. Cel de-al doilea este că restul lumii va deveni conştientă de faptul că România democratică, modernă, postcomunistă nu este atât de democratică pe cât susţine. Reacţiile, şi din interior, dar mai ales din exteriorul ţării, îmi arată că, în primul rând, străinătatea ştia foarte puţin despre ce se întâmpla în ţara dvs., iar în al doilea rând, oamenii sunt interesaţi. Acum, oamenii sunt curioşi şi încep să fie îngrijoraţi, pentru că dovezile sunt incontestabile, copleşitoare şi arată că lucrurile nu sunt făcute aşa cum ar trebui, aşa cum se aşteaptă toată lumea.  Aşa că este important să se continue, atât din interior, cât şi din exterior, informarea oamenilor, mai ales a celor care nu sunt români, despre faptul că ceea ce se întâmplă nu este reprezentativ pentru un sistem politic democratic, ci pentru un sistem politic nedemocratic, aflat în afara legii. Aceste fapte nu îşi au locul în România modernă şi nici în Europa modernă sau în politica modernă occidentală.

V.R.: Într-un articol al dvs. publicat de „New York Times“ vorbeaţi despre peisajul român modern, construit de procurori. Chiar şi preşedintele României, chiar şi premierul, chiar şi preşedintele Senatului par să se teamă şi nu au prea multe de spus la adresa procurorilor. De curând, preşedintele Senatului a fost ceva mai vocal, iar procurorii au reacţionat imediat şi au apreciat că este greşit să vorbească despre ei. Acum şi-au îndreptat atenţia asupra sa, iar acum riscă să fie implicat într-un proces. Cum poate funcţiona o societate democratică dacă procurorii îi ameninţă chiar pe cei care ar trebui să conducă ţara?

P.B.: O astfel de societate nu poate funcţiona. Asta este cel mai important. Este o concluzie înfricoşătoare, care însă poate fi trasă deja. Dacă această campanie anticorupţie nu este ajustată şi nu îşi modifică ţintele, România riscă să devină un stat condus de procurori, un stat poliţienesc. Nu poţi avea o democraţie funcţională, de succes dacă toţi cei care fac parte din Guvern dictează, de facto, nu doar colegilor lor, dar şi societăţii. Este clar, având în vedere exemplele pe care le-aţi dat, că teama de procurori acaparează sistemul politic românesc şi că procurorii sunt suficient de siguri pe poziţia lor politică încât să profereze ameninţări şi avertizări către unii din cei mai importanţi politicieni, aleşi în mod democratic. Exact aşa cum politicienii sunt servitorii, nu stăpânii poporului român, aşa şi procurorii sunt angajaţi de stat să servească oamenii şi sunt plătiţi, vorbim de salarii şi de resurse, din banii contribuabililor. Lor trebuie să le servească. Aşa că scenariul în care procurorii îi avertizează pe unii dintre cei mai influenţi şi importanţi români, politicieni şi nu numai, că nu e bine să-i critice, să critice instituţia de care aparţin, este unul nedemocratic. Acest scenariu poate face pe oricine să bănuiască faptul că agenda lor nu este creată în scopul servirii interesului public, ci al unuia privat. Acesta ar putea fi creşterea propriului buget, creşterea puterii, adică un comportament normal pentru birocraţii din orice ţară. Ar putea fi centrat chiar pe deturnarea puterii politice, pe promovarea unui anume candidat. Nu este doar îngrijorător, este extrem de deranjant, este alarmant. Cred că este singurul mod cinstit de a o spune. Este un apel la trezire pentru români. Ar trebui să fie un apel la trezire şi pentru oricine, pentru că nu este vorba doar despre viitorul României, ci despre viitorul democraţiei din Europa orientală.

V.R.: Este cazul patronului nostru, care a fost arestat acum două luni. Motivarea a fost făcută publică, procurorii au spus că a fost arestat doar pentru a se da un exemplu. Avem probleme în a înţelege, în acest moment, cum funcţionează Justiţia. Încercăm să trimitem un S.O.S., pentru ca autorităţile internaţionale să observe vremurile grele pe care noi, în special, şi România, în general, le trăim. Primul judecător care a analizat cazul a respins măsura de arestare. Cel de-al doilea judecător a dispus arestarea. S-au dat două verdicte fundamental opuse. Vrem să ştim cum este posibilă o astfel de situaţie. Încercăm să înţelegem cum îşi explică oamenii de rând şi chiar autorităţile această situaţie. Cum comentaţi acest lucru? Aceeaşi curte de magistraţi, doi judecători diferiţi, verdicte diferite în acelaşi dosar, pentru acelaşi om, pentru aceleaşi acuzaţii. Nu există probe care să susţină aceste acuzaţii.

P.B.: Cred că doar unul din exemplele despre cum acest curent anticorupţie care există în prezent, în România, nu este condus de principiul egalităţii, de lege, de jurisprudenţă. Este condus de principii politice. Am putea discuta încă o zi despre influenţa partidelor politice sau de politică pur şi simplu. Putem vorbi despre agenda instituţiilor sau a unor organisme ale Guvernului, despre puterea unor anume persoane, care au propria lor agendă politică, dar este clar că aceste decizii care vizează persoanele care trebuie arestate şi acuzate, la fel ca decizia asupra vinovăţiei lor şi a sentinţelor, sunt, în foarte multe cazuri, dominate de interese politice, în loc să fie dictate de principiul dreptăţii, al justiţiei. Sunt sigur că ştiţi despre un astfel de exemplu, extrem de cunoscut, al omului de presă Dan Adamescu. Motivul pentru care îl menţionez în acest context este că, atunci când a fost condamnat, procurorul a cerut pedeapsa minimă, dar judecătorul i-a dat sentinţa maximă. Aşa că, în unele cazuri, avântul procurorilor este depăşit de excesul de zel al altor magistraţi. Se întâmplă, cu siguranţă, ceva, poate nu la fel de alarmant cum este concentrarea procurorilor pe arestarea şi condamnarea cât mai multor persoane. Dar, cu siguranţă, putem afirma că părţi esenţiale ale sistemului judiciar au intrat în vrie. Este clar că unii judecători se dedică trup şi suflet campaniei anticorupţie. Nu e logic, nu e raţional, dar nu contează, pentru că vorbim despre realitatea din teren, realitatea românească. Am fost intervievat în direct la o televiziune chiar ieri şi birourile ei fuseseră obiectul unui raid, documentele au fost verificate. Au avut parte de o experienţă foarte asemănătoare cu cea prin care aţi trecut şi dvs. şi este o experienţă suprarealistă, pentru că suntem obişnuiţi ca mass-media să critice anumiţi politicieni şi anumite partide, dar represaliile asupra unui organ de presă nu sunt normale, nu sunt parte dintr-un sistem democratic. Într-un astfel de sistem, nimeni nu este arestat, nu se suspendă activitatea organelor de presă şi nici nu este arestat proprietarul unui ziar sau al unei televiziuni. E aproape ca şi când evenimentele din România au loc pe o altă planetă, pentru că, dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva în Asia sau în Africa, în Orientul Mijlociu, Occidentul ar fi condamnat aceste incidente. Ar fi spus că nu este posibil să se întâmple aşa ceva, că acea ţară nu poate deveni parte a lumii civilizate dacă permite să se întâmple aşa ceva. Dar iată că se întâmplă, şi se întâmplă într-o regiune considerată a face parte din lumea civilizată, în România. Este foarte, foarte important ca fiecare dintre aceste incidente să fie pus în evidenţă, incidente care fac parte dintr-un demers arogant al procurorilor, marcat de exces de zel, demers care, în mod clar, fie are susţinerea celor mai puternice/influente persoane, fie se desfăşoară ca şi cum ar avea-o. De aceea, procurorii se comportă ca şi cum regulamentul nu li s-ar aplica, ca şi cum ar fi imuni, ca şi cum nu ar trebui să explice nimănui nimic, ca şi cum nu ar trebui să se apere, să demonstreze, ori de câte ori este nevoie, că acţiunile lor sunt adecvate. Fără acest efort din partea procurorilor, sistemul va fi tot mai slăbit şi, aşa cum spuneam mai devreme, în cele din urmă, majoritatea oamenilor de rând nu vor mai sprijini acest tip de campanie, care pare mai degrabă una din perioada prerevoluţionară, înainte de 1989. Nu este genul de acţiune la care te aştepţi în prezent, mai ales într-o ţară presupus democratică din Europa.

V.R: Voiam să vă cer un sfat. Ce sugeraţi că ar trebui să facem? Pentru că, dacă pierdem libertatea de expresie, probabil că vom pierde totul.   

P.B.: Sunt primul care să afirme că libertatea de expresie, libertatea presei este unul dintre cele mai importante drepturi dintr-o societate modernă şi democratică. Pentru că cineva nu se coboară la nivelul tacticilor celor care încearcă să slăbească democraţia, cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să continuaţi să-i informaţi pe oameni, atât în interiorul, cât şi în afara ţării, aşa încât toată lumea să ştie ce se întâmplă exact. Cel mai mare avantaj pe care îl are orice organ media, orice jurnalist este că reuşeşte să comunice zilnic cu oamenii. Aşa că v-aş sfătui să folosiţi acest avantaj cât mai mult. Subliniez că trebuie să fie depuse eforturi simultane, la nivel naţional, pentru că această informare, această educare a opiniei publice din România este de maximă importanţă. Poate că ar trebui chiar să ne referim la termenul de reeducare. Faceţi demersuri şi în afara ţării, prin propriile dvs. reţele, prin intermediul audienţei. Aceasta este frumuseţea mass-media din ziua de azi. Sunt şi părţi negative, dar partea bună este că toată lumea este conectată la nivel mondial şi, chiar dacă nu cunosc detaliile audienţei dvs., aş fi surprins să nu aveţi telespectatori în afara ţării. Această audienţă, acest public trebuie să fie informat şi ţinut la curent, pentru că ceea ce urmărim, dacă vreţi să apăraţi serios libertatea de expresie şi pe cea a presei, ar trebui să căutaţi susţinerea telespectatorilor din ţară şi din afara ei. Chiar dacă nu este o soluţie-minune şi nu se poate pune în aplicare peste noapte, cred că furnizează cea mai sustenabilă speranţă pentru mass-media pe termen lung. Trebuie să ajungeţi la cât mai mulţi oameni care să afle despre lupta care are loc, despre cât de importantă este, despre cât de fragilă este democraţia în România. Bineînţeles că acest concept va continua să fie unul fragil, întrucât vorbim despre o democraţie relativ tânără, dar această fragilitate este accentuată în loc să fie estompată, din cauza demersurilor unor instituţii importante şi a unor oameni importanţi. Aşa că a-i ţine pe oameni la curent cu ceea ce se întâmplă este printre cele mai bune lucruri pe care le puteţi face. Cei din străinătate care au devenit interesaţi de ceea ce se întâmplă vor fi, sper, informaţi în continuare, astfel că se va crea un interes internaţional faţă de această problemă, căreia i se va da exact importanţa pe care o are. Oamenii vor realiza cât de important este pentru lumea întreagă ce se întâmplă în România.