NO COMMENT Politicienii români nu par să aibă vedere de ansamblu. Cele mai multe inițiative legislative sunt luate în vacuum, într-o bulă în care nu există alte legi în vigoare și nici trenduri economice care să fie luate în seamă. La începutul săptămânii, senatorii au adoptat un proiect de lege inițiat, în mod ironic, de patru deputați PSD, prin care contribuția de asigurări sociale scade cu 3% la angajat și 2% la angajator. Vorbim, evident, de o nouă reducere, de o suplimentare, întru - cităm - „stimularea creșterii economice prin consum“. Toate bune și frumoase, doar că avansul PIB chiar nu are nevoie de susținere. Mediul privat n-ar zice nu, că-i greu tare să menții locuri de muncă și să faci afaceri în România. Dar e sau nu momentul oportun? Consumul a crescut deja cu circa 20%, în 2016, după recentele reduceri succesive de TVA și majorări salariale. Creșterea economică este prognozată să sară de 4%, la finele anului, în cel mai pesimist scenariu. În spatele avansului, care dă bine pentru comunicarea de la centru (vezi rapoartele Eurostat & INS în care „România are cel mai mare salt economic din UE, batem Germania la creștere procentuală“), se ascund totuși mai multe probleme - boom-ul consumist de acum e întreținut de importuri, a căror creștere e dublă față de cea a exporturilor, iar deficitul comercial se adâncește. În plus, marea relaxare fiscală a pus pe jar bugetul statului, riscul de depășire a deficitului bugetar de 3% din PIB, în 2017, fiind semnificativ.

AVERTISMENTE... De ce-ar fi nevoie acum? Păi de economisire, în niciun caz de o nouă rundă de reduceri (în termeni de specialitate, ne trebuie „măsuri anticiclice“, respectiv ceva complet SF pentru aleșii noștri care trăiesc într-un univers paralel). În caz contrar, singura soluție de a aduce un plus de venituri la stat e să majorezi taxele și/sau să introduci biruri noi. Avertismentul este formulat de economistul Băncii Mondiale Cătălin Păuna - „Există riscul ca, în 2017, deficitul nostru fiscal să fie peste media UE28, ceea ce nu s-a mai întâmplat demult. Sunt două zone importante unde putem găsi resurse suplimentare. În primul rând - cheltuielile de capital, care sunt cele mai mari din Europa, și unde există o corelație negativă între eficiență și volum. Dacă nu merge, va trebui să ne gândim la taxe suplimentare, care, probabil, vor fi inevitabile pe termen lung“. Nimic nu este, însă, atât de simplu. Presiunile sunt uriașe: fondul de salarii e cel mai mic din Europa (de unde și inițiativa legislativă de față, cu reducerea CAS), iar cheltuielile cu adevărat utile ale statului sunt penibile; educație - nu, sănătate - nu, pensii - nu, infrastructură - nu. Se simte lipsa investițiilor, a politicilor susținute pro business.

... DIN TOATE DIRECȚIILE În acest context, poate că o reducere suplimentară a CAS n-ar fi rea. Dar ce te faci că nu vine singură și nici nu-i balansată cum trebuie? După cum spune și oficialul FMI Jeffrey Franks, fost negociator-șef al Fondului în relația cu țara noastră, „prefereabile ar fi măsuri care să asigure o creștere economică sustenabilă timp de câteva decenii“ - „Un avans de 3,5% pe an, timp de zece ani, este preferabil unuia de 4,5% pe an, timp de cinci ani, urmat de o criză economică. Ăsta-i pericolul cu care România se confruntă acum. Autoritățile trebuie să stimuleze investițiile, să crească rata de absorbție a fondurilor europene și să rezolve problemele din companiile de stat, prin privatizare sau prin alte modalități de a atrage capital privat. În 2008, avansul susținut de consum s-a dovedit nesustenabil. Să nu repetăm greșelile trecutului!“. Și Franks remarcă faptul că unele măsuri și proiecte legislative stimulează o creștere economică deja puternică, în loc să constituie rezerve pentru perioadele dificile. În concluzie, ce crezi că vor face aleșii noștri - vor vota pro sau contra reducerii CAS?