România, ştab în Academia Anticorupţie

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Lupul, paznic la oi

România, ştab în Academia Anticorupţie

Eveniment 23 Decembrie 2011 / 00:00 301 accesări

Dacă nu aţi mai auzit de mult o ştire haioasă, care să vă facă să râdeţi, citiţi-o pe aceasta! Ei bine, România a fost aleasă în poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Provizorii a Academiei Internaţionale Anti-Corupţie (IACA). Da, da, aveţi voie să râdeţi. După cum observaţi nu deţinem orice funcţie în această comisie (provizorie), ci chiar pe cea de vicepreşedinte. România va fi reprezentată de Anca Jurma, procuror şef în cadrul Serviciului de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice din Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), “cu o vastă experienţă internaţională în domeniul luptei împotriva anticorupţiei”, după cum ţine să ne dea asigurări Ministerul Afacerilor Externe.

Trăgând linie şi adunând, constatăm că România, ţara care nu intră în Schengen pentru că suntem prea corupţi şi toleranţi la şpagă (başca lipsa de vigilenţă în vămi şi frontiere), ţara cu scurgeri masive de dosare în lucru la DNA, ţara cu un bilanţ trist al “luptei anticorupţie” a la Băsescu, ţara unde hoţii strigă hoţii, ţara unde promotorii din umbră ai “sistemului ticăloşit” s-au dovedit a avea culoarea portocalie, ţara unde şeful statului a transmis poporului hămesit că „statul social a ajuns să acopere un tip de corupţie“, ţara unde miniştrii dau bani nevestelor din fonduri europene şi unde sărăcia a arendat populaţia pe vecie, această ţară face parte acum din Comisia Provizorie a Academiei Internaţionale Anti-Corupţie. Ce ziceţi de asta? Printre obiectivele Academiei se numără: abordarea fenomenului corupţiei într-un mod cuprinzător şi interdisciplinar; profesionalizarea muncii anticorupţie pentru a atinge cele mai moderne şi mai exacte standarde; îmbunătăţirea substanţială a eficienţei instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor angajate în prevenirea şi combaterea corupţiei; elaborarea unor studii privind eficienţa strategiilor şi activităţilor anticorupţie; consolidarea dialogului existent, colaborarea, schimbul de sinergii între părţile interesate; construirea unor parteneriate cu părţile interesate implicate. Până să ne însuşim noi aceste obiective utopice va mai dura, pentru că România este un restanţier incorigibil în lupta cu hidra corupţiei.



12