România, o ţară proaspăt ieşită din comunism, nu a fost pregătită să adopte şi să aplice cu succes regulile impuse de UE şi NATO, iar situaţia în care se află acum ţara noastră ar trebui să servească drept exemplu liderilor lumii, când vor mai avea de gând să ia decizii similare, se arată într-o analiză recentă a organizaţiei Stratfor. George Friedman, un membru în conducerea organizaţiei Statfor Global Intelligence, Inc. a publicat, miercuri, ultima parte a articolului său despre România, rezultatul câtorva săptămâni de investigaţii şi discuţii cu membri ai guvernului, cu oameni de afaceri şi cu cetăţeni particulari. În articolele anterioare, Friedman s-a ocupat de istoria şi caracterul românilor, în contextul geopolitic al Europei de est, în timp ce în acest articol analizează perspectivele ţării, după aderarea la UE şi NATO. Prima remarcă, extrem de realistă, priveşte regulile UE, reguli făcute pentru ţările avansate din vest, care, prin aplicarea la o ţară ca România, încă nevindecată de rănile comunismului, creează dezavantaj economic. Balanţa de plăţi a României este negativă, vizavi de comerţul cu Germania. România exportă în Germania o gamă vastă de produse, provenite de la întreprinderi din ţara noastră, dar deţinute de germani. În acest sens, autorul ajunge la concluzia că România e strivită între regulile UE, care sunt nepotrivite economiei locale, şi regulile generate de propriul guvern, care sunt la fel de opresive. Din discuţiile avute cu oamenii de afaceri, Friedman a aflat că orice om întreprinzător, care respectă regulile UE, la ultima literă, nu poate supravieţui economic. Totul este conceput pentru a favoriza „marii jucători“, cum ar fi Germania, Italia sau Franţa. În ceea ce priveşte regulile Bucureştiului, expertul a aflat, nu fără o mare surprindere, că în ecuaţia dintre reguli şi relaţii, cea din urmă poate determina succesul sau insuccesul economic. Indiferent cât de corupt e guvernul, oamenii se adaptează, făcând din evaziunea fiscală un sport naţional. Lumea de rând, pe de altă parte, a privit cu speranţă spre UE şi NATO, în dorinţa de a găsi o anumită stabilitate politică şi economică, capabilă să ridice nivelul de trai. Oamenii încă o mai aşteaptă.