România are una dintre cele mai atractive pieţe imobiliare din Europa de Est, alături de Turcia, Bulgaria şi Ungaria, cu un randament relativ ridicat, de 8,17% în Bucureşti, într-un clasament în care primul loc este ocupat de Slovacia, potrivit site-ului Global Property Guide.com. În România, piaţa evoluează într-o direcţie favorabilă. Agitaţia politică din acest an ar putea periclita modificările pozitive, se arată într-un studiu referitor la cele mai atractive pieţe imobiliare din Europa. Global Property Guide acordă trei stele pieţelor de proprietăţi din România, Turcia, Bulgaria şi Ungaria, cinci stele celei din Slovacia, considerată cea mai atractivă din regiune, respectiv două stele Moldovei şi o stea Ucrainei. Boom-ul imobiliar care a caracterizat majoritatea pieţelor vest-europene în ultimul deceniu pare să se apropie de final. Un prim aspect de care ar trebui ţinut cont atunci cînd se vorbeşte de explozia preţurilor în rezidenţialul european este nivelul dobînzilor bancare.

Cu o putere de cumpărare în creştere, majoritatea europenilor au achiziţionat proprietăţi din ce în ce mai scumpe. Pe de altă parte, unul dintre semnele care arată că declinul pieţei imobiliare româneşti nu este aproape, îl reprezintă creşterea economică susţinută din ultimii ani. Atît timp cît PIB-ul creşte, preţurile caselor nu bat pasul pe loc. Un exemplu este cel al Irlandei. Considerată drept ţara care a ştiut să beneficieze cel mai mult de pe urma aderării la UE, Irlanda este, în acelaşi timp, şi statul în care locuinţele se scumpesc constant de mai bine de 17 ani. Din 1995 şi pînă în prezent, valoarea unei proprietăţi imobiliare rezidenţiale s-a apreciat cu aprox. 253%. Nu trebuie uitat faptul că, la începutul anilor 2000, în România, încă se mai putea achiziţiona un apartament cu două camere, situat într-o zonă bună a Constanţei, cu numai 10.000 de euro. Acum, cu aceşti bani se poate achita doar echivalentul a aprox. 10 metri pătraţi într-un bloc vechi. O stagnare şi chiar recesiune a sectorului imobiliar a început în multe ţări europene în momentul în care capitalul străin a încetat să mai fie interesat de achiziţia de dezvoltări rezidenţiale. Este cazul Spaniei şi al Franţei.