România va juca un rol semnificativ într-o coaliţie regională antirusă condusă de Polonia şi patronată de SUA, în prima jumătate a următorului deceniu, iar în a doua jumătate, coaliţia va avea un rol major în remodelarea frontierelor ruse şi recuperarea teritoriilor pierdute, scrie STRATFOR. În cele din urmă, după ce puterea Moscovei va slăbi, această alianţă va deveni dominantă nu doar în Belarus şi Ucraina, ci şi mai departe către Est, consolidând poziţia economică şi politică a Bucureştiului, Varşoviei şi Washingtonului în regiune, preconizează agenţia americană de analiză şi informaţii în previziunile pentru deceniul 2015-2025.

            România şi Polonia vor beneficia de pe urma acestui parteneriat strategic cu SUA, deoarece este în interesul Washingtonului, după ce intră într-o relaţie de tip strategic, să facă astfel încât partenerii săi să devină cât mai viguroşi economic, cu scopul ca aceştia să-şi stabilizeze societatea şi să devină capabili să-şi construiască forţa militară - o poziţie în care vor ajunge, în următorul deceniu, atât Bucureştiul, cât şi Varşovia, în contextul în care Washingtonul şi-a prezentat în mod clar interesul faţă de regiune, subliniază STRATFOR. România, Polonia şi Ungaria, vecinii din vestul Rusiei, vor căuta să recupereze regiuni pierdute în favoarea ruşilor în diverse momente, scrie agenţia în secţiunea dedicată Rusiei în cadrul acestor previziuni, adăugând că cele trei state vor acţiona pentru a atrage Ucraina şi Belarusul de partea lor, într-un proces mai amplu de fragmentare a Federaţiei Ruse. Este improbabil ca Federaţia Rusă să supravieţuiască în forma actuală, preconizează STRATFOR, care apreciază că eşecul Moscovei de a-şi transforma veniturile din domeniul energetic într-o economie care să se autosusţină o face vulnerabilă la fluctuaţia preţurilor. Rusia este lipsită de apărare împotriva acestor forţe ale pieţei, iar modul în care funcţionează federaţia în privinţa distribuirii veniturilor şi resurselor va conduce la un declin al Moscovei în ceea ce priveşte susţinerea infrastructurii naţionale, ca în anii '80 şi '90, pe timpul fostei Uniuni Sovietice, şi la apariţia unor entităţi regionale ce vor fragiliza legăturile periferiei cu centrul. Rusia a rezolvat astfel de probleme prin poliţia secretă - KGB şi succesorul său, FSB -, însă, la fel ca în anii '80, poliţia secretă nu va putea să controleze forţele centrifuge, care vor îndepărta regiunile de capitală în acest deceniu. În acest fel, puterea FSB va slăbi, prin implicarea conducerii Biroului în economia naţională, iar odată cu clătinarea economiei se va clătina şi puterea FSB. Fără teroarea inspirată de FSB, fragmentarea Federaţiei Ruse nu va putea fi evitată, preconizează agenţia americană de analiză.

            De asemenea, în flancul de sud, abilitatea ruşilor de a controla Caucazul de Nord se va evapora, destabilizând Asia Centrală, apreciază agenţia. În nord-vest, regiunea Karelia va căuta să se alăture Finlandei, iar în Extremul Orient, regiunile maritime - mai apropiate de China, Japonia şi SUA - vor acţiona independent. Alte zone din vecinătatea Moscovei nu vor căuta neapărat autonomia, dar şi-o vor dori, continuă STRATFOR, preconizând că nu vor exista revolte contra Moscovei, în pofida declinului acesteia. Toate acestea vor crea cea mai puternică criză din deceniul următor, iar având în vedere masiva forţă nucleară a ţării, declinul puterii Moscovei va ridica întrebarea cine controlează toate aceste rachete şi cum poate fi garantat faptul că nu vor fi folosite, ceea ce va constitui un test major pentru SUA. Washingtonul este singurul care poate aborda problema, dar nu va putea să preia controlul asupra vastelor instalaţii militare şi să garanteze că nu va fi trasă nicio rachetă în acest proces. Astfel, va fi nevoit fie să inventeze o soluţie militară - greu de conceput în prezent -, fie să creeze un guvern stabil şi viabil economic în regiunile implicate, în vederea neutralizării arsenalului, în timp. În prima parte a deceniului următor, problema va fi cât de departe se va extinde alianţa dintre Marea Baltică şi Marea Neagră, mai scrie STRATFOR, apreciind că aceasta ar putea ajunge până în Azerbaidjan şi Marea Caspică, în funcţie de ceea ce se va întâmpla în Orientul Mijlociu şi Turcia.

            Pe lângă previziunile pentru marile regiuni geopolitice ale lumii - SUA, UE, Rusia şi Asia -, STRATFOR preconizează continuarea unor tendinţe actuale în restul de cinci ani ai primului deceniu din anii 2000, între care continuarea războiului dintre SUA şi jihadişti, amplificarea presiunii pe care diversitatea de sisteme şi demografică o exercită asupra UE, încercarea Rusiei de a se salva înainte să fie afectată de un declin demografic, amplificarea presiunilor Moscovei asupra foştilor sateliţi din Europa Centrală, reducerea ratei creşterii economiilor asiatice şi continuarea amplificării puterii economice şi militare americane - un proces început cu peste un secol în urmă. În ceea ce priveşte deceniul 2015-2025, STRATFOR scrie că lumea va continua să se restructureze după invadarea Georgiei de către Rusia în 2008 şi criza creditelor ipotecare cu risc, în urma cărora au apărut trei tipare. Primul: UE a intrat într-o criză pe care nu a putut-o soluţiona şi care a crescut în intensitate. Agenţia preconizează că UE nu se va mai întoarce la unitatea anterioară, iar în cazul în care va supravieţui, va opera mai limitat şi mai fragmentat în deceniul următor; că zona euro îşi va spori protecţionismul şi că Germania va fi afectată de regrese economice grave, care vor avea ca rezultat o creştere a puterii regionale a Poloniei. Confruntarea actuală cu Rusia, în legătură cu Ucraina, va rămâne piesa centrală a sistemului internaţional în următorii câţiva ani, iar Rusia nu va rămâne în actuala formă întregul deceniu, preconizează STRATFOR, subliniind că dependenţa ei extremă de exporturi energetice şi lipsa de fiabilitate a aşteptărilor cu privire la preţuri face imposibil ca Moscova să-şi susţină relaţiile instituţionale la nivelul federaţiei. Autoritatea Moscovei va slăbi substanţial şi va conduce la fragmentarea formală şi informală a Rusiei, iar securitatea arsenalului nuclear va deveni principala îngrijorare spre sfârşitul deceniului. În al treilea rând, perioada declinului statelor-naţiuni create de Europa în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu se accelerează. Astfel, puterea nu mai este deţinută de stat în multe ţări, ajungând pe mâna unor facţiuni înarmate care nu îşi pot înfrânge rivalii şi nici nu pot fi înfrânte. Washingtonul este pregătit să intervină prin atacuri aeriene şi trupe terestre limitate, dar nu va putea sau dori să impună soluţii. Turcia, a cărei frontieră de sud este vulnerabilă la aceste conflicte, va fi atrasă uşor în lupte, se va impune ca putere regională majoră, iar competiţia cu Iranul se va amplifica.