Nici nu s-a uscat cerneala pe cea mai recentă scrisoare de intenţie către FMI că rotiţele birocratice s-au pus în mişcare, pregătind terenul pentru încă doi ani de relaţie. Guvernul va începe încă din iulie negocierile cu Fondul pentru încheierea unei noi înţelegeri de tip preventiv, a declarat ieri premierul Victor Ponta, după ce mai-marii FMI au aprobat, cu trei derogări, ultimele două evaluări ale acordului din 2011 - 2013. În cinstea ratelor plătite de Guvern, însăşi şefa FMI, Christine Lagarde, vine la Bucureşti, în perioada 15 - 16 iulie, şi va susţine un discurs despre „identificarea unei noi paradigme de creştere economică în regiune”. Părerile privind noul acord sunt împărţite. Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, recomanda asta, pentru că ne-ar permite să ne finanţăm mai ieftin din pieţele externe. Interesant este că, în urmă cu nici trei luni, acelaşi Isărescu spunea că cel mai bine ar fi să ne despărţim de Fond şi să arătăm pieţelor financiare că ne putem purta singuri de grijă. Independenţa României ar fi dus la... finanţare mai ieftină din pieţele externe, spunea guvernatorul. Noi ce să mai înţelegem? Pe de altă parte, analistul veşnic sceptic Florin Cîţu notează, într-o postare pe blogul său, intitulată simbolic „Spărgătorii de mituri”, că acordul cu FMI nu înseamnă nicidecum finanţare mai ieftină: „Acordul preventiv este ca o asigurare pe care o cumperi. Practic, România plăteşte un comision la Fond pentru girul oferit, pe care uităm să-l adunăm la dobânda achitată finanţatorilor interni şi externi”. De fapt şi de drept, ne împrumutăm mai scump, dar măcar o facem cu binecuvântarea FMI.