Aderarea României la Uniunea Europeană a schimbat radical legislaţia în domeniul muncii, însă nu a rezolvat total şi problema gestionării slujbelor disponibile pe piaţa autohtonă. Pe lîngă golul lăsat de milioanele de români plecaţi la muncă peste hotare, statul este pus în imposibilitatea de a atrage resursele lucrative in circuitul economic activ. Efectele sînt vizibile atît în sectoarele care altădată îşi aduceau un aport deosebit la creşterea economică a României, în special construcţiile şi industria confecţiilor, dar şi în modul în care sînt ocupate locurile de muncă disponibile. Specialiştii Institutului Naţional de Statistică (INS) susţin că rata locurilor de muncă vacante a scăzut în cel de-al doilea trimestrul al anului cu 0,12% faţă de trimestrul precedent, dar şi cu 0,09 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Practic, rata locurilor de muncă vacante a fost de 2,02% , iar cea mai mare cerere de forţă de muncă s-a înregistrat în activităţile din administraţia publică (6,13%), sănătate şi asistenţă socială (5,97%). La polul opus, cu cele mai mici valori ale ratei locurilor de muncă vacante, s-au regăsit activităţile de energie electrică, termică, gaze şi apă (0,40%) şi din industria extractivă (0,26%). Ocupaţiile cele mai căutate de angajatori au fost cele de specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice - grupa majoră 2 (3,18%), respectiv de tehnicieni, maiştri şi asimilaţi - grupa majoră 3 (2,21%). Cea mai redusă disponibilitate a locurilor de muncă s-a regăsit în rîndul ocupaţiilor de legislatori, înalţi funcţionari şi conducători - grupa majoră 1 (1,19%), dar şi de agricultori sau lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit - grupa majoră 6 (1,46%). Potrivit INS, regiunea cu cea mai mare rată a locurilor de muncă vacante a fost Bucureşti-Ilfov (2,64%), urmată de regiunea Nord-Est (2,40%). În regiunea Sud-Vest Oltenia (1,46%), respectiv Sud - Est (1,59%) s-au înregistrat cele mai scăzute valori ale acestui indicator.