Spre deosebire de începutul anului 2000, cînd majoritatea românilor plecaţi peste hotare au ales Spania şi Italia, aderarea europeană a orientat lucrătorii autohtoni către statele vecine. Cum Ungaria a reprezentat ani buni un model de dezvoltare economică, dar şi un nivel de viaţă destul de ridicat pentru ţările din zonă, românii s-au orientat rapid către slujbele din Cîmpia Panonică. Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), la sfîrşitul primului semestru din 2008, românii reprezentau aproape jumătate (44,4%) din totalul cetăţenilor străini care lucrau legal în Ungaria. Astfel, din cei 35.000 de străini înregistraţi în evidenţele autorităţilor maghiare la 30 iunie 2008 care lucrau legal în acest stat, 15.552 erau români, din care 5.715 se angajaseră în prima jumătate a acestui an. Dintre aceştia, 11.902 români lucrau cu permis de muncă eliberat în regim general fie cu analizarea pieţei muncii, fie fără studierea acesteia, 89 erau lucrători sezonieri în agricultură cu permis de muncă pentru angajare temporară, 1.472 lucrători calificaţi pentru care nu este necesară obţinerea permisului de muncă şi 2.089 erau lucrători care pot desfăşura o activitate lucrativă în Ungaria fără permis de muncă. Anexa VII din Tratatul de aderare a Bulgariei şi României la UE arată că cetăţenii români care la data aderării lucrau legal într-un stat membru al UE, în speţă Ungaria, sînt admişi pe piaţa muncii pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni.