Românii din străinătate trebuie să recurgă la diferite metode pentru a putea adopta copii români, unele la limita legalităţii, însă, chiar dacă reuşesc, riscă să nu poată obţine pentru minorul înfiat din România drepturile acordate rezidenţilor din statele respective. Legea privind regimul juridic al adopţiei interzice adopţia internaţională a copiilor români, aceasta putând fi încuviinţată „numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne”. Reprezentanţii Oficiului Român pentru Adopţii (ORA) au supus dezbaterii publice, în decembrie 2009, un proiect de act normativ de modificare a Legii privind regimul juridic al adopţiei, una dintre modificările propuse vizând deschiderea parţială a adopţiei internaţionale, în sensul ca aceasta să fie permisă şi cetăţenilor români stabiliţi în străinătate. Deşi au trecut şase luni de la finalizarea proiectului de act normativ şi de la punerea lui în dezbatere publică, documentul nu a fost luat încă în discuţie în şedinţele Executivului. Pentru că nu au posibilitatea legală să adopte copii din România, românii stabiliţi în străinătate au ajuns în situaţia de a recurge la diferite metode, unele la limita legalităţii. Acest aspect a fost confirmat şi de reprezentanţii ORA, care au arătat că instituţia a primit sesizări de la autorităţile de profil din Marea Britanie şi Elveţia, referitoare la cetăţeni români care au reşedinţa acolo şi au înfiat copii români, dar aceştia nu pot primi drepturile acordate rezidenţilor pentru că, potrivit legislaţiilor din aceste state, adopţia este considerată internaţională. Specialiştii de la ORA au explicat că una dintre condiţiile pe care părinţii adoptivi trebuie să le îndeplinească pentru a putea înfia un copil este să aibă domiciliul în România. În aceste condiţii, românii care locuiesc în străinătate îşi pot păstra domiciliul din ţară, chiar dacă nu stau aici decât câteva zile pe an, şi dacă îndeplinesc şi celelalte condiţii impuse de lege, pot adopta copii români, pe care ulterior îi duc în ţările în care ei s-au stabilit. Riscul în astfel de cazuri este ca adopţia să fie considerată internaţională în statul de reşedinţă, din cauza prevederilor legale diferite din cele două ţări.