Deşi oraşele nord-americane (Los Angeles, San Francisco, Chicago, Minneapolis, Philadelphia) continuă să-şi dorească organizarea Jocurilor Olimpice şi în ciuda opoziţiei prezentate de Budapesta, Lausanne, Buenos Aires şi Ciudad de Mexico, Congresul CIO de la Roma, din 1949, a acordat olimpiada din 1956 oraşului australian Melbourne (prima ediţie în emisfera sudică). Fostă capitală a Australiei între 1901 şi 1927, Melbourne a fost o gazdă excelentă pentru 3.314 sportivi (376 femei) din 72 de ţări. A fost olimpiada cea mai “tîrzie”, ea desfăşurîndu-se în intervalul 22 noiembrie - 8 decembrie! Deschiderea, oficiată de ducele de Edinburgh a fost, şi ea, inedită: la propunerea unui tînăr australian de origine chineză, John Ian Wing, de profesie tîmplar, nu s-a mai defilat pe naţiuni, sportivii de pretutindeni intrînd pe Stadionul Olimpic (“Melbourne Cricket Ground”) în mici grupuri, simbolizînd prietenia între ţări. Politica s-a amestecat, din nou, în sport, căci, revoltate de intervenţia militară sovietică în Ungaria, ţări precum Olanda, Spania şi Elveţia nu şi-au trimis reprezentanţii în Australia, ca şi China, Egipt, Liban şi Irak, din alte motive, dar tot politice. Tensiunea a ajuns la punctul maxim în timpul meciului de polo Uniunea Sovietică - Ungaria, cînd jucătorii s-au luat la bătaie, în conflict intervenind şi... spectatorii, care au sărit în apă să-i chelfănească pe “invadatorii ruşi”! În cele 145 probe (17 sporturi) au avut loc întreceri de calitate, care au promovat sau confirmat campioni precum Laszlo Papp (ungurul a cîştigat a treia medalie de aur la box), Victor Ciukarin (care, în două ediţii, a cucerit, la gimnastică, 11 medalii, dintre care şapte de aur), Agnes Keleti (gimnasta maghiară şi-a adjudecat pentru medalii de aur şi două de argint, care se adaugă celor patru, dintre care una de aur, dobîndite la Helsinki), Larisa Latînina (la debutul olimpic, gimnasta sovietică a obţinut patru medalii de aur, una de argint şi una de bronz). Excelent a concurat şi fondistul sovietic Vladimir Kuţ, învingător la 5.000 şi 10.000 m, fost marinar pe un submarin, apoi boxer, canotor şi schior, ajuns la atletism cînd avea... 24 de ani.

Reprezentanţii României s-au afirmat puternic, adăugîndu-şi în proaspătul palmares olimpic cinci titluri: Nicolae Linca la box (singurul succes olimpic pentru pugilismul nostru), Ştefan Petrescu (tir), cuplul D. Alexe - S. Ismailciuc (canoe dublu) şi Leon Rotman, dublu învingător (canoe 1.000 m şi 10.000 m). Românii au mai dobîndit trei medalii de argint (Mircea Dobrescu şi Gheorghe Negrea - box, Olga Orban-Szabo - scrimă) şi alte cinci de bronz (Constantin Dumitrescu şi Gh. Lichiordopol - box; Elena Leuştean şi echipa de gimnastică feminină, Francisc Horvath - lupte). Cele 13 medalii au dus România pe locul al XII-lea în clasamentul pe naţiuni, dominat de URSS şi SUA.