Pentru a-şi justifica deciziile prin care au tăiat banii bugetarilor şi au lăsat fără ajutoare persoanele cu dizabilităţi sau pe cele asistate social, guvernanţii au declarat, în nenumărate rânduri, că salariaţii de la stat nu muncesc şi că ajutoarele sociale sunt date unor persoane care nu au nevoie de acestea, transformând excepţiile în regulă general valabilă. Cu ocazia Zilei Mondiale a Muncii Decente (un concept care, în România, nu există), celebrată ieri, vicepreşedintele „Cartel Alfa”, Petru Dandea, a declarat că datele statistice contrazic declaraţiile „mincinoase” ale politicienilor care afirmă că salariaţii din România sunt puturoşi, fug de muncă şi preferă protecţia socială. Liderul sindical a precizat că salariatul român contribuie de 20 de ani cu aproximativ 60% la sistemul fiscal, costul serviciilor publice fiind pus exclusiv în sarcina salariaţilor. În schimb, fondul de asigurări de risc profesional constituie excedent la bugetul de asigurări sociale, majoritatea salariaţilor care suferă accidente de muncă fiind forţaţi de angajator să nu le declare. Astfel, ei sunt trataţi în spitale cu fondurile de la sistemul de sănătate, nu cu banii de la fondul de asigurări de risc profesional. Potrivit lui Petru Dandea, România ocupă primul loc la numărul de ore lucrate săptămânal, respectiv 47, dar în multe instituţii salariaţii lucrează „mii de ore pe săptămână necuantificate”. „Credem că mesajele transmise de actuala putere privind modul de lucru al românilor nu sunt probate, deoarece cele trei milioane de români care lucrează în afara ţării nu s-ar afla acolo dacă ar fi puturoşi”, a spus liderul sindical. El a adăugat că sindicatele au ca prioritate să discute cu un nou Guvern această problemă a sistemului fiscal care nu asigură coeziune socială. În primul semestru din 2010, în România au fost înregistrate 1.671 de accidente de muncă, din care 94 mortale, cu 10% faţă de primul semestru din 2009. De asemenea, Petru Dandea a amintit că Ministerul Muncii are intenţia de a introduce în Codul Muncii un principiu numit flexibilizarea angajării, principiu care ar permite angajatorului să facă concedieri fără motivare şi notificare, acesta distrugând protecţia socială.