După patru ani de cînd au început să cunoască bunăstarea oferită de un credit bancar, românii încă se îndatorează fără a fi conştienţi şi de riscurile la care sînt expuşi. Aceasta pentru că riscurile majore ale unui credit sînt greu perceptibile atunci cînd se semnează un contract de credit, acestea ieşind la iveală abia cîţiva ani mai tîrziu. “Românul se îndatorează la bănci ignorînd aproape cu desăvîrşire costul unui credit, adică dobînzile, comisioanele şi rata lunară de rambursat”, spune directorul departamentului stabilitate financiară al BNR, Ion Drăgulin. Majoritatea judecă în felul următor: am nevoie de 100 de milioane de lei, iar dacă banca este dispusă să-mi împrumute rapid această sumă, fără să-mi ceară prea multe acte şi garanţii, atunci nu mai contează că rata lunară depăşeşte 50% sau chiar 70% din veniturile totale ale familiei. De ce sînt dispuşi românii la astfel de riscuri? În primul rînd, din cauza sărăciei, adică a nivelului încă destul de mici ale salariilor şi a nevoilor mari pentru noi cheltuieli şi investiţii, mai cu seamă de bunuri de consum, precum electrocasnice, maşini, dar şi pentru renovarea locuinţei sau cumpărarea unei noi case.

Apoi, există un optimism debordant cu privire la creşterea spectaculoasă a veniturilor în următorii ani. Cei mai mulţi sînt dispuşi să plătească o rată la un credit care să ajungă chiar şi la 70% din veniturile proprii, întrucît se aşteaptă ca salariul şi alte venituri să se majoreze semnificativ în următorii ani. De asemenea, spune reprezentantul BNR, teama pentru şomaj, cel mai mare risc în cazul rambursării unui credit, este aproape inexistent, cel puţin în marile oraşe ale ţării. Acest fapt, precum şi disponibilitatea foarte mare a băncilor de a-şi asuma, la rîndul lor, riscuri mari în creditarea persoanelor, ca urmare a concurenţei foarte mari pe piaţa bancară, ar putea să ameninţe, pe viitor, stabilitatea financiară. Deocamdată însă, adică pe termen scurt, coeficienţii de risc ai băncilor se încadrează în limitele normale.

Încep să apară problemele

Potrivit ultimelor statistici ale BNR, restanţele la credite au început să aibă, din acest an, o evoluţie ce necesită atenţie sporită. Întîrzierile la plata unui credit au crescut în acest an cu nu mai puţin de 163%, ponderea urcînd de la 0,3% din volumul total de credite la 0,7%. Potrivit BNR, atunci cînd restanţele se majorează cu peste 200% există o mare problemă, iar în contextul crizei creditelor ipotecare din Statele Unite, ameninţarea pare mai serioasă. Cu atît mai mult cu cît expansiunea creditului se aşteaptă să cunoască noi valenţe în următoarea perioadă, ca urmare a relaxării gradului de îndatorare permis de BNR, dar mai ales pentru că românii încă au mare potenţial de creditare, estimat la cel puţin trei miliarde de euro în perioada imediat următoare.

Un alt mare neajuns al celor care s-au împrumutat la bănci este faptul că s-au angajat să le ramburseze într-o perioadă prea mare. De altfel, nici n-au avut încotro, întrucît veniturile mici nu le permit să dea banii înapoi destul de repede. Motiv pentru care costul creditului creşte foarte mult pînă cînd este rambursat în întregime, în timp ce valoarea bunurilor cumpărate din banii împrumutaţi scade într-un ritm mult mai rapid. Ceea ce înseamnă că un credit de consum rambursat pe termen lung nu face altceva decît să reducă avuţia financiară a românilor. Cele mai cîştigate rămîn... tot băncile.