Roxana Cetali este un nume care rezonează în sufletul celor care iubesc muzica de operă. În tot ceea ce face, artistei îi place să pună suflet şi multă voinţă. Aşa s-a întâmplat şi atunci când făcea tenis de masă de performanţă şi a obţinut titlul de campioană europeană, aşa se întâmplă şi acum, când evoluează pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”. Absolventă a Şcolii generale nr. 11 - la aniversarea căreia, în 2009, s-a aflat printre invitaţi - şi a Liceului de Educaţie Fizică şi Sport, Roxana Cetali a ales să facă şi performanţă în muzică, absolvind Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Fostul director al Operei din Atena, reputatul bariton de talie internaţională John Modinos, care a cântat alături de mari nume ale scenei mondiale, o numeşte „noua Divă”. Din 2004, pe scena Teatrului „Oleg Danovski”, soprana evoluează în roluri precum: Donna Ana din „Don Giovanni”, Rosalinda din „Liliacul”, Santuzza din „Cavalleria Rusticana” şi, de curând, în rolul Leonorei din „Trubadurul”, de Verdi.

Reporter : Cum aţi descoperit muzica de operă?

Roxana Cetali: Eu am fost sportivă de performanţă timp de 16 ani, am fost chiar şi campioană europeană a tenisului de masă. După 16 ani de tenis, am revenit la pasiunea mea din copilărie, muzica. Am primit cadou, de la un văr, o casetă cu Maria Callas. În prima fază am încercat să o imit, m-am ambiţionat şi aşa mi-am descoperit pasiunea pentru a cânta. Am dat un examen la Şcoala Populară de Arte, unde am avut-o profesoară pe Leia Bularca, apoi pe Gabriela Popescu - Ţigănaş. În primul an, am făcut un progres foarte mare, apoi am considerat că e bine să dau la Conservator, la Cluj.

Rep.: Care este cea mai mare realizare a Roxanei Cetali?

R. C.: Cea mai mare realizare a mea este acel concert din 2005, susţinut în Italia, care a fost un omagiu adus Mariei Callas. Acest concert mi-a deschis alte porţi, fiind invitată de o mare soprană, Inge Borkh, să cânt la cea de-a 85 aniversare a sa, în Munchen. Apoi am cântat în Grecia, pentru fostul director al Operei din Atena, John Modinos, la împlinirea a 50 de ani de carieră internaţională. Acesta a fost profesorul lui Pavarotti şi a cântat cu Placido Domingo şi cu Monserrat Caballe.

Rep.: Ce înseamnă performanţa în muzică pentru dvs.?

R.C. : Când reuşeşti să dai senzaţia publicului că totul este natural, înseamnă că ai ajuns la performanţă. Când transmiţi senzaţia de naturaleţe înseamnă că stăpâneşti foarte bine tehnica vocală. Pentru unii e greu, pentru alţii este mai uşor, în funcţie de darurile cu care suntem înzestraţi. Fizicul trebuie pregătit pentru efort. Trebuie să fii foarte conştiincios, să ai un program bine organizat, să faci faţă acestui efort fizic şi psihic, pentru că e nevoie de foarte multă concentrare, atunci când te afli pe scenă.

Rep.: Ce calităţi trebuie să îndeplinească un artist liric?

R. C.: Orice cântăreţ de operă are nevoie de o condiţie fizică foarte bună, de voinţă, răbdare şi de inteligenţă. Nu trebuie să abordăm un rol care ne depăşeşte.

Rep.: Cât de mult se regăseşte femeia Roxana Cetali în rolurile pe care le interpretează ?

R.C.: Când am cântat rolul Rosalindei din opereta „Liliacul”, m-am confruntat cu momente pe care le-am trăit în viaţa de zi cu zi. M-am regăsit şi în rolul Santuzzei din „Cavalleria Rusticană”. Ceea ce am prezentat pe scenă, până acum, am trăit şi în viaţa mea personală.

Rep. : Vă mai amintiţi emoţiile debutului?

R.C. : Rolul cu care am debutat a fost Rosalinda, în „Liliacul”. Este primul spectacol pe care l-am urmărit când aveam patru ani. A fost o mare surpriză ca, peste mulţi ani, tocmai eu să cânt în „Liliacul”, la cea de-a 50-a aniversare a Teatrului.