Rozaliul este total diferit de românul de rînd. El are o culoare aparte, sigur, este rozaliu, şi o stare de spirit care nu se compară cu cea a amărăşteanului, un tip blazat. Rozaliul nu-şi trage seva, cum s-ar putea crede, din roz-bombonul promis de fiecare partid care vine la putere. Pentru popor, roz-bombonul este un fals ordinar. Roz-bombonul autentic există, în forma sa originală, doar pentru el. Iar după el, cum bine ştiţi, vine potopul! De ani de zile, rozaliul militează pentru drepturile nelimitate ale îmbuibaţilor şi ghiftuiţilor. În această privinţă, nu o să-l vezi niciodată mulţumit pe deplin. Rozaliul face parte din categoria reprezentativă a parveniţilor democraţiei noastre de cumetrie. De altfel, se poate observa cu uşurinţă că şi-a păstrat apucăturile şi reflexele de prost crescut. De pildă, vorbeşte cu gura plină. Dacă îi cade un dumicat din gură, şi asta se întîmplă destul de des, se apleacă şi îl ia de pe jos, după care îl aruncă iute între maxilare. Cînd mănîncă, pentru că, de fapt, cu asta se ocupă în tot timpul zilei, face un zgomot de nedescris. Clăfăie ca un porc. Cînd apucă o halcă, se repede cu mîinile amîndouă ca să înghită tot. Rozaliul nu s-a emancipat de loc de cînd s-a îmbogăţit într-o noapte. A rămas în pielea lui de ghiolban nesătul. Este reprezentativ în materie de prostie. Ca ţopîrlan, e de-a dreptul desăvîrşit. Ca să zic aşa, fără de cusur. Fiecare grup de interese are rozaliii săi. La nevoie, cînd este vorba de chestiuni mizere, chiar porceşti, e împins în faţă. În politică, este un adevărat fagure de demagogie şi oportunism. Prin constituţia sa robustă, ca orice rozaliu al timpurilor noastre, nu este convingător la subiectul viaţă austeră. La vedere, rozaliul este cel mai înjurat personaj al politichiei noastre, cu toate că unii slăbănogi sînt mai şmecheri şi mai dotaţi decît el! La o anumită scară a societăţii, rozaliul face parte din pătura bogaţilor cărora nu le mai ajungi nici cu prăjina la nas. Culmea, chiar dacă eşti campion mondial la proba de sărituri cu prăjina! Nasul rozaliului este un obstacol foarte greu de trecut, pentru că şi-l flutură tot timpul în vînt. Ca să cîştige încrederea în alegeri a populaţiei, rozaliul se dă de stînga. Cine îl crede? Faţă de mutra lui grasă şi jovială, apelurile sale populiste stîrnesc veselia. În anumite privinţe, rozaliul este un factor de divertisment. Mai grav e cînd ajunge să ia decizii pentru ţară! Rozaliul seamănă foarte mult cu hîrciogul. Ba, chiar mai mult decît atît, au numeroase puncte comune. Adună, adună şi iar adună! Să ronţăie el tot! Cînd e vorba de bunăstarea sa personală, nu iartă nimic! Rozaliul militează pentru noi prefaceri personale. Cînd se spurcă la putere, este greu să-l mai dai jos! Îşi înfinge colţii în scaun şi nu se dă dus. E sedus de cîştigurile facile şi de atenţiile moca. În cele mai multe din cazuri, rozaliul duce o viaţă de huzur, ca orice parazit notoriu. Un singur lucru îl deranjează profund. Durerea din spate. Îl doare în spate de oamenii muncii. Îl doare aşa de rău că nu ezită să-i persifleze. Se înţelege de la sine, nu în campania electorală. Acum, ca toţi politicienii parveniţi, rozaliul este mieluşel.