Genialul său tată, maestrul coregraf Oleg Danovski, rămâne întipărit în memoria colectivă a generaţii întregi de „baletomani” din ţară şi străinătate, care i-au urmărit excepţionalele spectacole, cât şi a unor mari artişti de ieri şi de azi, care au avut şansa să îi asculte sfaturile şi îndrumările sale vizionare. Astăzi, de pe frontispiciul Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Constanţa, Oleg Danovski veghează seară de seară publicul constănţean care vine cu drag în sala de spectacole. Cu siguranţă că numele Danovski, un brand care a făcut cunoscută şcoala constănţeană de balet pretutindeni în lume, nu e uşor de purtat. Să ai un tată atât de celebru poate fi, uneori, o povară sau dimpotrivă, o provocare maximă, cum este şi cazul „Juniorului”, coregraf şi profesor de balet, la rândul său. Despre Oleg Danovski Jr. se poate spune că duce mai departe legenda danovskiană, acesta veghind din umbră la iniţierea şi formarea tinerelor speranţe în arta dansului. Cu o moştenire genetică de excepţie, Danovski Jr. transmite elevilor săi câte ceva din acel spirit creativ special, dar şi de competiţie, aşa cum a văzut mereu la tatăl său.

Acum, profesorul-coregraf se pregăteşte să lanseze o mică... stea, Runia Hânză, în circuitul celor mai prestigioase concursuri internaţionale. Calificată deja în Marea Finală a World Ballet Competition (WBC) din Orlando, Florida, SUA, mica balerină din Constanţa, care va împlini, pe 13 aprilie, 11 ani, poate acum doar să viseze că va reprezenta Constanţa la una din cele mai importante competiţii de balet pentru tineret din lume. Despre eleva sa şi despre aspectele financiare care îi umbresc bucuria de a se fi calificat în Marea Finală a WBC, dar şi despre sacrificiile şi atributele oricărui dansator care vrea să facă performanţă, Oleg Danovski Jr. a acceptat să vorbească într-un amplu interviu din care publicăm, astăzi, cea de-a doua parte.

Reporter (R:): De când începe, practic, formarea micilor dansatori?

Oleg Danovski Jr. (O.D.Jr.): Cam de la patru ani şi jumătate - cinci ani, adică deja la vârsta în care ei pot începe comunicarea, pot înţelege momentele în care trebuie să fie cât de cât disciplinaţi, în care trebuie să acorde atenţie celor care îi învaţă diferite lucruri. Pe de altă parte, există şi aspectele de elasticitate a corpului, tendoanele, încheieturile sunt foarte elastice, adică procesul de osificare abia începe. Iar această perioadă este foarte importantă pentru viitoarea balerină.

R.: În ce constau lecţiile de balet?

O.D.Jr.: O clasă, de exemplu, se împarte în: sol, bară şi lucrul la centru. Sigur că pentru începători, exerciţiile, atât ca număr, cât şi ca dificultate se mai rarefiază, în aşa fel încât ele să poată fi abordate destul de uşor. La fel şi la bară, sunt exerciţiile incipiente, care pregătesc corpul pentru ceea ce urmează să înveţe pe parcurs, apoi lucrurile devin din ce în ce mai dificile, mai complexe.

„SACRIFICIILE ÎN BALET ŢIN DE TIMP ŞI BANI”

R.: Care sunt sacrificiile pe care trebuie să le facă un copil ca Runia pentru performanţă la cel mai înalt nivel?

O.D.Jr.: Sacrificiile sunt multiple. În primul rând, la ea, cât şi la copiii care sunt în sistemul acesta, cu programa şcolară specializată, nu se pune problema de uşurare (n.r. pentru a-şi dedica şi mai mult timp orelor de balet). Runia are la fel de multe teme ca oricare alt elev - conform aceleiaşi realităţi cotidiene de care vorbeam anterior - iar ceea ce am constatat, din povestirile altor copii, este că aceştia sunt „bombardaţi” cu „tone” de teme, în aşa fel încât nu mai au timp să respire. Şi atunci, Runia trebuie să îşi găsească timp pentru lecţii, dar şi pentru repetiţiile de care are neapărată nevoie. Îi trebuie timp şi acasă, să se perfecţioneze cu anumite exerciţii. Deja sacrificiile pentru un copil normal, privite din acest punct de vedere, sunt majore, completând cu sacrificiul părinţilor, pentru că baletul este o preocupare destul de solicitantă din punct de vedere financiar. Sunt necesare tot felul de consumabile, costume, poante, care trebuie să fie foarte bune, întrucât ele sunt o agresiune asupra labei piciorului, iar dacă nu sunt de calitate, chinul este multiplicat. Deci, pe scurt, sacrificiile ţin de timp şi bani.

R.: Va fi World Ballet Competition din SUA o rampă de lansare pentru Runia?

O.D.Jr.: Da. În mod normal, la primul concurs „încercăm marea cu degetul”, dar noi am avansat, am tot mers la competiţii, am luat premii şi acum este prima confruntare la modul serios. Runia a mai şi înaintat în vârstă, deja trebuie să evoluăm în poante. De fapt, este vorba de o repetiţie generală a unui concurs care trebuie să vină mai târziu. Adică Runia ia contact cu acest gen de concurs, care este foarte dur, foarte strict, tocmai având în vedere ca, în momentul în care va ajunge în jurul vârstei de 17 ani, prezenţa la o asemenea competiţie şi câştigarea unui loc bun îi vor deschide deja porţile viitorului. Adică depăşirea momentului de elev şi trecerea în zona artistică deplină. (va urma)