Mai mulţi responsabili ruşi de rang înalt au acuzat, marţi, NATO şi sistemul de apărare antirachetă al SUA că ameninţă Kremlinul, folosind un ton în contrast cu promisiunile de relansare a relaţiilor ruso-americane. Şeful Consiliului pentru Securitate, Nikolai Patruşev, a prezentat ameninţarea pe care NATO o reprezintă la adresa Rusiei, aşa cum este ea descrisă în doctrina militară semnată vineri de preşedintele Dmitri Medvedev. La puţin timp după declaraţiile lui Patruşev, a venit rândul şefului Statului Major rus, Nikolai Makarov, care a lansat un atac la adresa SUA şi a sistemului lor de apărare antirachetă. Rusia doreşte totuşi continuarea dialogului cu NATO. În replică, Departamentul de Stat american a comentat că sistemul de apărare antirachetă pe care SUA intenţionează să îl amplaseze în Europa nu vizează Rusia, ci mai degrabă ameninţarea emergentă reprezentată de Iran.

România va fi implicată în faza a doua a proiectului de scut antirachetă, ceea ce va presupune doar găzduirea de interceptori tereştri, respectiv rachete de interceptare SM-3 bloc 1B, care vor deveni operaţionale din 2015. Radarele vor fi găzduite de alte state. De asemenea, nu vor fi instalate rachete de interceptare pe nave româneşti sau străine în Marea Neagră. Aceste rachete interceptoare vor fi amplasate exclusiv pe uscat. În cazul în care ar fi fost amplasate pe nave americane în Marea Neagră, demersul ar fi fost unul dificil deoarece tranzitul prin strâmtorile Mării Negre şi staţionarea în Marea Neagră a navelor militare ale statelor neriverane sunt supuse prevederilor Convenţiei de la Montreux. Convenţia este în vigoare din anul 1936, reglementând regimul actual al strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. În timp de pace, navele militare ale statelor neriverane nu pot depăşi anumite limite de tonaj total şi nu pot rămâne în Marea Neagră mai mult de 21 de zile. Tranzitarea strâmtorilor de către navele militare are statelor neriverane este supusă unei notificări prealabile către partea turcă, ce trebuie efectuată, de preferinţă, cu 15 zile înainte de realizarea tranzitului.

Proiectul pentru realizarea scutului antirachetă al SUA cuprinde patru faze. În prima fază, prevăzută pentru anul 2011, se va realiza desfăşurarea sistemelor de apărare antirachetă existente în prezent şi cu o capacitate dovedită, inclusiv Aegis Weapon System maritim, interceptoarele SM-3 bloc IA şi senzori, precum sistemul transportabil de supraveghere radar AN/TPY-2, pentru a răspunde astfel ameninţărilor regionale cu rachetă balistică la adresa Europei, dar şi a trupelor americane de pe continent. Experţii români urmează să participe în a doua jumătate a lunii martie la consultări cu partea americană în legătură cu amplasarea de elemente ale scutului antirachetă pe teritoriul ţării noastre. Cu acest prilej, este de aşteptat ca SUA să prezinte elemente generice ale acordurilor care vor trebui încheiate pentru facilităţile din România, precum şi aspecte de natură tehnică. Aspectele ce ţin de locaţie, modul de gestionare a facilităţilor, regimul juridic al locaţiei şi personalului vor fi negociate în detaliu de o echipă formată, cel mai probabil, din experţi de la Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării şi alte instituţii din sistemul naţional de securitate.