Aparenta continuare de către Iran a programului nuclear pare să fi avut efectul de a constrânge Rusia şi China să susţină poziţia SUA, Parisului, Londrei şi Berlinului, care au început să pregătească sancţiuni dure împotriva Teheranului pentru 2010. Ţările responsabile cu dosarul nuclear iranian - SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa şi Germania - sunt de acord pentru a respinge un Iran dotat cu arma nucleară şi mai multe state iau în calcul aplicarea de noi sancţiuni.

De la alegerile prezidenţiale din iunie, regimul de la Teheran, contestat pe plan intern, a devenit din ce în ce mai dur. Criticilor Iranului s-au alăturat mai nou aliaţii ruşi şi chinezi. Iranienii nu au reuşit, în 2009, să inventeze răspunsuri care să poată diviza grupul celor şase ţări însărcinate cu dosarul nuclear, spun surse de la Paris. În plus, ultimele anunţuri ale Iranului - crearea de noi uzine de îmbogăţire a uraniului, ridicată la 20% - nu au făcut decât să amplifice presiunea comunităţii internaţionale, susţin aceleaşi surse. SUA au propus Iranului să exporte în Rusia şi în Franţa o parte a uraniului îmbogăţit, pentru a-l transforma în combustibil nuclear necesar reactorului de cercetare iranian. Teheranul nu a dat însă curs acestei propuneri. Absenţa unui răspuns a dus la adoptarea, în urmă cu o săptămână, a unei rezoluţii de către Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA), care condamnă programul nuclear al Iranului. Rezoluţia a fost adoptată de Rusia, considerată, multă vreme, partener privilegiat al Iranului şi aprobată de China. Diplomaţii susţin că adevărata ruptură pentru Rusia s-a produs după dezvăluirea, în septembrie, de Washington, Paris şi Londra, a construirii în secret a unei noi instalaţii de îmbogăţire a uraniului în Iran. De atunci, relaţiile ruso-iraniene s-au tensionat, Moscova întârziind punerea în funcţiune a centralei nucleare de la Bushehr şi livrarea către Iran a rachetelor sol-aer de apărare antiaeriană S-300. Contextul internaţional, cu un acord de dezarmare nucleară aşteptat între Washington şi Moscova, ar putea consolida poziţiile comune în faţa Iranului. În capitalele occidentale, unii responsabili consideră votul chinez pentru rezoluţia AIEA drept o evoluţie importantă. Cu toate acestea, Beijingul şi-a reafirmat ostilitatea faţă de aplicarea sancţiunilor. Rămâne de văzut dacă China va merge până acolo încât să opună singură veto-ul unei viitoare rezoluţii care ar putea fi aprobată de Rusia. În Consiliul de Securitate al ONU, China, ca şi Rusia, a votat cele cinci rezoluţii adoptate până în prezent împotriva Iranului. Cele două ţări au colaborat însă pentru a limita amploarea sancţiunilor şi ar putea proceda la fel, în cazul adoptării unui nou text.

ONU a anunţat, joi, finalizarea construirii unei staţii de avertizare seismică în apropiere de graniţa cu Iranul, ce poate detecta undele de şoc cauzate de experimentele nucleare şi care va facilita monitorizarea activităţii nucleare iraniene. Staţia a fost construită în oraşul Ashgabat din Turkmenistan, la câţiva kilometri de graniţa cu Iranul. La nivel mondial există deja 340 de staţii ce monitorizează activitatea seismică provocată de testele nucleare. Decizia de a construi staţia în apropiere de graniţa cu Iranul a fost luată ca urmare a rapoartelor elaborate de serviciile de informaţii potrivit cărora Iranul a construit, la 400 de metri adâncime, un complex subteran ce ar fi folosit pentru realizarea de experimente nucleare. Staţia de avertizare poate depista explozii de o intensitate foarte scăzută, de până la 2,75 de grade pe Scara Richter.

Ex foto – Centrala nucleară iraniană de la Bushehr