Georgia a aniversat, duminică, cinci ani de la Revoluţia Trandafirilor, însufleţită de speranţe de democraţie şi integrare în Occident, dar al cărei erou, Mihail Saakaşvili, acuzat de autoritarism şi de înfrîngere militară în conflictul cu Rusia, îşi pierde din reputaţie. Diferendul cu Rusia este departe de a fi soluţionat, iar starea de instabilitate în enclava Osetia de Sud riscă să destabilizeze întreaga ţară. Aniversarea celor cinci ani de la Revoluţia Trandafirilor este pe cale să se transforme într-un incident de amploare, întrucît forţele ruse sînt acuzate că au atacat cu focuri de arme convoiul preşedinţilor georgian şi polonez, în apropierea regiunii separatiste Osetia de Sud. Imediat Preşedinţia georgiană a acuzat forţele ruse că au tras focuri de armă în momentul trecerii convoiului preşedinţilor Mihail Saakaşvili şi Lech Kaczynski. Cei doi preşedinţi vizitau un punct de control din apropiere de Ahalgori, în momentul în care forţele ruse au început să tragă, a afirmat purtătoarea de cuvînt a preşedintelui Saakaşvili, Nato Parţhaladze. Nu este clar dacă tirurile de armă au vizat direct convoiul sau o altă ţintă.

Şi oficialii de la Varşovia au confirmat incidentul pentru postul de televiziune polonez TVN24. Preşedintele Kaczynski se afla în Georgia pentru a participa la ceremoniile organizate cu ocazia celei de-a cincea aniversări a Revoluţiei Trandafirilor. Acesta şi-a început vizita în Georgia cu un popas la o tabără de refugiaţi instalată după conflictul ruso-georgian din luna august. “Cînd ne-am apropiat de patrulele ruse, cîteva tiruri s-au auzit dinspre ei. Au fost cel puţin trei rafale de carabină. Preşedintele Lech Kaczynski a rămas împietrit”, a declarat secretarul său, Michal Kaminski, intervievat de postul TVN24. “Au fost într-adevăr tiruri ruse, dar nu pot afirma dacă autorii au tras în aer sau în direcţia noastră”, a adăugat acesta. Convoaiele prezidenţiale au plecat ulterior spre Tbilisi.

În noiembrie 2003, Mihail Saakaşvili, un avocat de 36 de ani la vremea respectivă, suscită entuziasm în fosta republică sovietică din Caucaz, din momentul în care, după alegeri parlamentare criticate, îl determină pe preşedintele Eduard Şevardnadze să demisioneze intrînd cu forţa în Parlament, împreună cu susţinătorii săi, ţinînd un trandafir în mînă. Este ulterior ales triumfal în postul de preşedinte şi proclamă începutul unei ere de prosperitate, alianţa cu Occidentul pentru integrarea în NATO şi UE şi o politică dură faţă de Rusia, susţinătoare a separatismului în regiunile georgiene Osetia de Sud şi Abhazia. În noiembrie 2007, reputaţia de democrat a preşedintelui Saakaşvili a început să se deterioreze, prin trimiterea poliţiei pentru a reprima o manifestaţie a opoziţiei. Imaginea lui continuă să aibă de suferit în ianuarie 2008, cînd sînt constatate numeroase fraude la alegerile prezidenţiale în favoarea sa şi a partidului său. Lovitura majoră pentru politica externă a Georgiei a venit în luna august, după ce armata georgiană a suferit o înfrîngere de către trupele ruse, după o încercare a autorităţilor de la Tbilisi de a prelua prin forţă controlul în Osetia de Sud. Rusia a recunoscut independenţa acestei regiuni şi cea a Abhaziei, părînd că semnează sentinţa la moarte a integrităţii teritoriale georgiene, pe care Mihail Saakaşvili promisese că o va restabili. Chiar dacă Georgia conta pe sprijinul UE şi al SUA împotriva Rusiei, nu a fost adoptată totuşi nicio sancţiune durabilă împotriva Moscovei, în timp ce procesul de integrare a Georgiei în NATO a ajuns într-un punct mort, statele europene temîndu-se să nu nemulţumească Rusia.

Influenţa Europei în Georgia a crescut foarte mult prin negocierea încetării conflictului ruso-georgian din august, dar rămîne limitată din cauza diviziunilor europenilor legate de şansele acestei ţări de aderare la UE sau NATO. Pentru o prea lungă perioadă de timp, Georgia s-a aflat în sfera de influenţă rusă, mai întîi în timpul luptelor cu otomanii şi perşii din secolul al XIX-lea şi apoi în epoca Uniunii Sovietice. Cea mai mare parte a teritoriului georgian actual a fost anexat de Rusia imperială în secolul al XIX-lea, înainte de a face parte din Uniunea Sovietică şi de a căpăta notorietate prin faptul că Georgia a fost ţara în care s-a născut fostul dictator sovietic Iosif Stalin.