Grupul rus Gazprom face României o ofertă greu de refuzat în condiţiile energetice actuale: relaţii comerciale directe şi preţ mai mic la gaze în schimbul… uneia dintre companiile proprii. Mai mult, ruşii lasă să se înţeleagă că şi preţul gazelor ar putea fi redus dacă una dintre structurile româneşti şi-ar schimba acţionariatul. Ieri, Igor Sidorov, consilier economic al Ambasadei Rusiei la Bucureşti, prezent la reuniunea miniştrilor Economiei din statele membre ale Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre, care s-a desfăşurat la Bucureşti, declara: \"România n-ar obţine neapărat un preţ mai bun la gaze, dacă s-ar elimina intermediarii, dar dacă ar oferi ceva grupului Gazprom, dacă ar face un pas înainte către Gazprom, ar putea\". El a adăugat că dacă România ar fi vândut Distrigaz Sud către Gazprom, care a vrut să o cumpere, statul ar fi avut un preţ mai bun la gaze în prezent (în 2005, Distrigaz Sud a fost preluată de francezii de la Gaz de France – n.r.). Iar noi ştim exact la ce se referă oficialul rus, deoarece România este statul care plăteşte unul dintre cele mai scumpe preţuri la gaze, restul ţărilor europene având preţuri cuprinse între 375 dolari/1.000 mc şi 320 dolari/1.000mc (Bulgaria, Ungaria, Italia, Germania, Franţa, Moldova).

GAZPROM VINDE GAZE ÎN ROMÂNIA LA UN PREŢ INCREDIBIL: 400 DE DOLARI/1.000 DE METRI CUBI, ÎN CONDIŢIILE ÎN CARE ALTE STATE EUROPENE ACHIZIŢIONEAZĂ GAZE RUSEŞTI CU CIRCA 360 DOLARI/1.000 METRI CUBI.

Sidorov a adăugat că, atunci când România importa gaze direct din Rusia, era rău-platnică, dar după ce în relaţia dintre România şi Rusia au apărut intermediarii agreaţi de Gazprom, autorităţile române şi-au onorat obligaţiile de plată. Consilierul a mai arătat că Gazprom ar putea să livreze în România tot necesarul de gaze la nivel naţional, dar o astfel de propunere ar trebui să vină din partea Guvernului român.

Ce-ar putea însemna, concret, acest lucru pentru România? Sugestia Rusiei, care aruncă ditamai mingea în curtea României este greu, dacă nu imposibil de ignorat. În traducere liberă, Rusia vrea control asupra “gurii de ieşire a gazelor” către UE, iar SUA vor control asupra pieţei electricităţii, ambasadorul SUA în România manifestându-şi în mai multe rânduri interesul pentru această zonă şi scoţând la iveală hibele din organizarea şi conducerea actuală a marilor companii energetice, care au ca acţionar majoritar Statul. Aşadar, între două mari puteri, SUA şi Rusia, se află plaiul mioritic, sărac şi prost gestionat, căzut victimă a recesiunii şi îndatorat pentru următoarele câteva sute de ani. Cine va câştiga?