Dumnezeul cel adevărat, nicidecum Dumnezeul lui Gigi Becali, a făcut dreptate! CFR Cluj a reuşit eventul pe merit, iar Steaua a rămas cu buza umflată, riscînd, după unele opinii, chiar retrogradarea. Campionatul s-a terminat cu bine, însă problemele Stelei şi ale lui Gigi Becali sînt departe de a se fi încheiat.

Cei care mai aveau vreo îndoială cu privire la legăturile dintre fotbal şi politică ar face bine să fie atenţi, în continuare, la efectele electorale devastatoare pe care cele întîmplate la acest final de sezon sportiv le vor avea asupra PNG-ului şi, mai ales, asupra controversatului său lider. Mi se pare magistrală caracterizarea pe care Emil Hurezeanu i-a făcut-o lui Becali şi îmi permit să citez un scurt fragment din acest text publicat într-un cotidian central. Aşadar, machedonul care a făcut de ruşine etnia aromână, în ultimii ani, prin apariţiile sale publice scandaloase, este „un amestec balcanic de calităţi şi defecte, şi negustor lacom şi filantrop, şi curajos, şi necioplit, şi demn şi instigator”… După mine, Hurezeanu a fost chiar elegant! Mitocănia golănească a lui Becali a ajuns să semene cu o obscenitate publică, depăşind cu mult aberaţiile de pînă acum ale lui Vadim Tudor. Ascensiunea fulminantă a numelui său s-a datorat, este de domeniul evidenţei, echipei Steaua, care rămîne cea mai iubită formaţie din fotbalul românesc. Pe această „schemă tactică” şi-a construit el cariera politică. Însă mila sa creştină, afişată public în mod obscen, cum spuneam, se bate cap în cap cu matrapazlîcurile pe care, iată, abia acum începe să se vadă că le-a făcut! Prima „bilă neagră” a fost atitudinea faţă de Gică Hagi, idolul a milioane de români. A doua bilă neagră a primit-o din partea microbiştilor, în general, pentru stilul său dictatorial faţă de echipă. De la a treia bilă neagră, care a fost reprezentată de „afacerea bricheta” de pe stadionul Giuleşti, a început declinul popularităţii acestui personaj din ce în ce mai dubios. Dar ar fi trebuit să-l luăm în serios, nu în glumă, atunci cînd a anunţat că va umbla la „butoane”, în cazul în care Steaua riscă să nu cîştige campionatul… Însă Dumnezeu a dovedit adevărul proverbului conform căruia „ulciorul nu merge de multe ori la apă”. Dacă nu l-au crezut mulţi dintre noi pe năbădăiosul Gigi, l-a luat în serios (adică în vizor) însuşi DNA-ul, ajungîndu-se la situaţia de astăzi, în care pe Becali nu-l mai spală nici şapte ape electorale. Abia acum ne-am lămurit cam în ce fel a cîştigat Steaua ultimele două-trei campionate, de fiecare dată (coincidenţă sau nu) exact în ultima etapă! Iar dacă un alt proverb românesc – „fiecare pasăre pe limba ei piere” – este adevărat, atunci ceea ce a păţit Steaua în campionat i se va întîmpla şi lui Becali în politică. Nici nu mă mai ostenesc să comentez apariţiile sale publice de-a dreptul jalnice, de după scandal, cu insulte la adresa ungurilor, ca un veritabil „european”… Aş încheia scurta antologie de proverbe cu o dedicaţie specială pentru evlaviosul Gigi: „Dumnezeu nu e ţigan, e fecior de ardelean”. Sîc!