Doliu în cultura naţională: unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a dat literatura română contemporană, Mircea Ivănescu, s-a stins din viaţă, ieri, la Sibiu, la vârsta de 80 de ani. La fel ca şi regretatul său coleg, Fănuş Neagu, nominalizat la premiile Uniunii Scriitorilor din România (USR), poetul Cezar Ivănescu a trecut în eternitate la doar o zi după ce a fost nominalizat pentru Marele Premiu Prometheus pentru literatură, acordat de Fundaţia „Anonimul”.

Născut pe 26 martie 1931, la Bucureşti, Mircea Vulcănescu a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, secţia franceză, a Universităţii din Bucureşti (licenţa în 1954). Poet şi traducător, Mircea Ivănescu a contribuit esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor \'60 şi anii \'70. Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze. Printre volumele care-i poartă semnătura se numără: „Poeme nouă” (1983), „Alte poeme nouă” (1986), „Versuri vechi, nouă” (1988), „Poeme alese” (1966-1989), „Poeme vechi, nouă”( 1989) şi „Versuri” (1996).

Mircea Ivănescu este recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici traducători români. S. Fitzgerald, William Faulkner, Truman Capote, James Joyce („Ulysse” fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română), George Orwell, Franz Kafka se numără printre autorii tălmăciţi de Mircea Ivănescu în limba română. „Aproape ignorat timp de treizeci de ani, Mircea Ivănescu apare azi, din perspectiva poeziei actuale, drept cel mai avansat teoretic şi cel mai influent poet român de după război”, a apreciat Mircea Cărtărescu.

Pentru creaţiile sale poetice, regretatul om de cultură a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982) şi cu Premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu” (1999).