De “Ziua Armatei”, preşedintele Băsescu, el însuşi fiu de militar, a făcut din nou dovada ipocriziei sale fără de margini. În timp ce, în poartă, la Cotroceni, rezerviştii îşi plângeau soarta şi amarul, pentru că au ajuns să fie trataţi ca ultimii amărăşteni ai naţiunii, prezidentul inaugura un monument în Parcul Tineretului! Doar, la noi, la Rumania, poţi asista, zilnic, la scene memorabile desprinse din antologia parodiilor autohtone! În loc să meargă să vorbească direct cu protestatarii, unii dintre ei reprezentanţi de seamă ai elitei armatei române, Traian Băsescu a preferat, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat la acea oră, să bifeze o nouă tăiere de panglică. Într-un fel, domnia sa a simţit nevoia să dea curs apucăturilor sale de mare şi neobosit tăietor de moţ, indiferent cum şi pe unde. Este cunoscut faptul că, la începutul carierei sale prezidenţiale, obişnuia, pentru a-şi întregi imaginea de fiu al poporului, să boteze câte un copilaş înainte ca acesta să facă în scăldătoare. Evenimentul cu statuia s-a potrivit ca nuca în perete pe agenda preşedintelui. E de-a dreptul trist şi nedrept să vezi elita armatei cum îşi cere drepturile în stradă. Ofiţeri de renume, oameni care au îndeplinit misiuni dintre cele mai dificile cu putinţă, au ajuns să stea cu mâna întinsă la Cotroceni, fiind trecuţi, ca o anexă, la capitolul “Şi alţii…” Prin grija guvernanţilor, scutul patriei a ajuns o jalnică tigaie. După ce şi-au făcut datoria exemplar, ducând la îndeplinire misiuni dintre cele mai dificile, ofiţerii români sunt condamnaţi să sfârşească în mizerie. Ca un făcut, în momentele de cumpănă pentru popor, reprezentanţii Puterii îşi fac de lucru, participând la acţiuni care nu au nicio legătură cu starea naţiunii. Una gravă şi plină de pericole. Când oamenii necăjiţi ies în stradă sau pe holurile instituţiilor unde muncesc precum sclavii, mai marii ţării participă la sindrofii, tăieri de moţ sau panglici, dezvelirea unor statui etc. Într-o ţară cu o situaţie normală, ca să zic aşa, nu s-ar fi supărat nimeni pe monumente. Nu e cazul în România... O minimă decenţă ar fi trebuit să-l determine pe preşedinte să evite, într-o zi atât de tristă precum cea de ieri, un festivism de doi lei. Constat că, la noi, în vremuri de criză, se fac reduceri peste tot, mai puţin în ce priveşte consumul de pişcoturi şi şampanie pe cap de politician sau ajuns (peste noapte) al poporului. Când salariaţii Ministerului de Finanţe protestau de mama focului, dacă îmi aduc eu bine aminte, “nobilimea” petrecea în extaz, invocând un eveniment monden oarecare. Militarii ieşiţi în stradă ar fi trebuit să fie trataţi cu totul altfel de către guvernanţi. Acum, după ce aceştia au ars portretele lui Băsescu şi au aruncat în flăcări caschetele, mă aştept ca preşedintele să se facă foc şi pară, chiar dacă nu a strigat nimeni să iasă afară… După mitingul nervos al poliţiştilor, ştim bine ce a urmat. Domnul preşedinte a renunţat la serviciile Poliţiei Rutiere, mizând totul pe girofarul personal. Ce o să facă acum? O să renunţe la armată? Dacă se supără domnia sa pe toate cadrele militare, mai mult sau mai puţin răzvrătite! Mai bine, dacă tot îi place să taie din moţ, ar inaugura un monument al durerii! Dacă nu în calitate de preşedinte al tuturor românilor, măcar în postura de fiu de militar…Din păcate, domnia sa este la fel de indiferent ca şi în cazul navigatorilor, despre care adeseori spunea că îi reprezintă cu cinste. Aiurea. Baliverne prezidenţiale.