Să trăiţi bine! Aşa ne ura Traian Băsescu în urmă cu patru ani, ducînd la gură o sticlă de şampanie dintre cele scumpe. Mai lipseau doar icrele negre din faţa sa sau pe podea, pentru că se afla pe o scenă montată în Piaţa Universităţii, ca să ne convingă pe deplin că vom trăi ca în pampasul bunăstării noastre absolute. Promisiunile sale cuprinse de aburii alcoolului fin s-au dovedit a fi simple vorbe goale. Chiar mai mult decît atît… Deunăzi, mi-a revenit în minte episodul portocaliu, cu multă şampanie vărsată din belşug pe asfaltul în care s-a impregnat sîngele eroilor fără vîrstă ucişi în Piaţa Universităţii, loc pe care preşedintele l-a transformat în sală de ceremonii pentru cei care se uită de patru ani în gura lui, admirîndu-i dantura. La Olimpiadă, un tînăr pugilist român a urcat pe ring pentru a învinge SĂRĂCIA! In ţara lui “Să trăiţi bine”, spus la mişto, evident, tinerii se luptă în ring, precum gladiatorii, pentru a scăpa de sărăcie şi nimic altceva! Acesta este idealul lor olimpic! În timp ce Elena Băsescu, una din fiicele preşedintelui, îşi cumpără cu bani cheş o maşină de lux, ca să nu mai iau în calcul şi alte acareturi de lux, visurile tinerilor noştri sportivi se limitează la a scăpa de sărăcie! Tînărul pugilist Georgian a fost un monument de disperare la Olimpiadă! Ca să scape de sărăcie, nici nu a ţinut cont că se bate cu un campion mondial, care nu era mai bine pregătit decît el, ci mai bine hrănit, cu toate că venea din… Cuba! Învins la puncte, după o prestaţie onorabilă, Georgian a declarat: ”Era şansa mea (medalia de aur - n.r.) să scap de sărăcie”(!!!) Atît de deznădăjduit era acest băiat încît, sînt sigur, dacă i-ar fi stat în putinţă, ar fi încercat să-şi doboare prin orice mijloace adversarul la pămînt! La sfîrşitul competiţiei, Georgian era îngrozit că se întoarce în sărăcia de acasă, în ţara lui Băsescu, aia roz- bombon, care nu-i oferă absolut nimic! E trist cînd, uitîndu-te în urmă, spre propria ţară, constaţi că nu ai nicio şansă şi nicio perspectivă de viitor, chiar dacă preşedintele, cu buzele umede de şampanie, ţi-a promis că o să trăieşti mai bine! În România, după cum spunea un cunoscut antrenor, boxul este sportul săracilor. Sînt de-a dreptul îngrozit cînd aud că, în ţara mea, unde Elenele, de-alde Udrea şi Băsescu, se întrec în toalete şi poşete scumpe, copiii se înghesuie în sălile de box pentru a cîştiga o porţie de mîncare! Unii dintre ei acceptă să fie simpli parteneri în ring, ştiind că la sfîrşitul antrenamentului capătă ceva de-ale gurii. Nici măcar o porţie întreagă de mîncare, pentru că de multe ori sînt prea multe guri! Mă întreb cum poate să-i tihnească şampania domnului Băsescu, pe care îl vedem deseori la televizor chefuind în restaurantele de lux din Bucureşti! Un alt sportiv român a plecat în China, la Olimpiadă, cu dorinţa de a cîştiga premiul cel mare pentru a-şi salva copilul bolnav. S-a concentrat cît a putut de bine, şi-a numărat paşii, încercînd să-şi stăpînească emoţiile, dar a ratat săritura salvatoare! Din nou tristeţe şi disperare! Cum să faci performanţă cînd ştii că, întors acasă, ai de înapoiat 40.000 de euro celor care te-au împrumutat pentru o intervenţie medicală? Preşedintelui Băsescu îi place să se afişeze alături de sportivii care triumfă în competiţiile internaţionale, olimpiade, campionate europene şi mondiale etc. Deşi nu are niciun merit în susţinerea acestora, nici măcar morală, se umflă în pene ca un cocoş. Fudul nevoie mare, ca după întoarcerea ziariştilor răpiţi în Irak, împarte insigne, pentru că medaliile şi ordinele prezidenţiale sînt rezervate doar celor care mor. În realitate, nu are habar de sărăcia în care se zbat foarte multe discipline sportive şi de dramele halucinante pe care le trăiesc unii dintre marii noştri sportivi! În timpul mandatului său, de-a dreptul ruşinos, eforturile tinerilor sportivi s-au canalizat spre realizarea unui singur obiectiv - înfrangerea SĂRĂCIEI! În cele mai multe din cazuri, singura soluţie o reprezintă cutia milei. Este un fapt comun pentru toţi oamenii de valoare din ţara asta, lăsaţi de izbelişte de cei care, îmbătîndu-ne cu siropul lor portocaliu, ne-au promis, desigur, în bătaie de joc, că vom trăi mai bine! Domnule preşedinte, că tot mi-am adus aminte de şampanie, să vă fie de bine!