Spunea, cândva, preşedintele ţării, că, dacă domnia sa ar fi fost comandant pe “Titanic”, pasagerii de pe nava amintită ar fi murit cu toţii de moarte bună, ceea ce ar fi fost mult mai natural. Dacă luăm în calcul bilanţul tragic al celei mai mari catastrofe din istoria navală mondială, concluzia este una singură: Ghinion. Din păcate, la acea oră, Traian Băsescu nu obţinuse brevetul de comandant de cursă lungă. Avea să o facă mult mai târziu, reînnoindu-şi atestatul într-un moment în care, alt ghinion!, România a rămas fără flotă, amănunt oarecum nesemnificativ. Chiar dacă ar fi salvat sau nu “Titanicul”, de un lucru sunt convins. Cronicile vremii ar fi consemnat derularea unui eveniment de o veselie ieşită din comun, ceea ce, cu siguranţă, ar fi contribuit decisiv la ridicarea moralului tuturor celor aflaţi la bordul navei “Titanic”. E suficient să analizăm starea de veselie care a pus stăpânire pe ţara noastră. Traian Băsescu se află, în calitate de comandant suprem şi mai puţin de cursă lungă, la timona navei numită “România”. Deşi navigăm în derivă de ani la rând, puntea şi celelalte compartimente ale navei, cuprinzând toate judeţele, sunt dominate de o veselie de nedescris! De altfel, chiar comandantul navei, prin atitudinea pe care o adoptă de câteva zile încoace, ne îndeamnă la o veselie molipsitoare. Ce-i drept, din anumite puncte de vedere, prostească. Ne-am obişnuit deja, în momentul în care suntem anunţaţi că ne paşte un nou dezastru, cu mina veselă a preşedintelui, care pare a fi pus pe şotii. De câte ori îi joacă ochii în cap, mai ales în momentele culminante ale discursurilor sale, trăieşti cu impresia că este pregătit pentru farse gen “Camera ascunsă”. Dacă tot nu a ţinut sloganul cu traiul cel bun, măcar să fim veseli. “Să vă înveseliţi bine”, pare să spună cel mai vesel fiu al poporului, făcându-ne ghiduş cu ochiul… Cuprins de o mare veselie, motivul doar dumnealui îl ştie, prezidentului i-a revenit apetitul pentru discursurile cu tentă hazlie. Pesemne că domnia sa mizează pe faptul că, aflat la ananghie, românul este obişnuit să facă haz de necaz. Aşa o fi, dar, acum, când norul vulcanic al crizei e pe noi, nu este cazul! Cu cât este mai drastic în sancţiuni la adresa amărăştenilor bugetari, primii ajunşi pe tocător, cu atât creşte starea de veselie a preşedintelui! Pe unde întoarce domnia sa capul, evitând, totuşi, să se uite în direcţia reală, nu vede decât indivizi veseli şi veselie din belşug. A terminat cu oligarhii şi mogulii, tema sa preferată în campania pentru alegerile prezidenţiale, şi s-a mutat repede în curtea veselilor din opoziţie, presă şi diverse alte organisme care nu sunt de acord cu programul său. Cine nu este cu preşedintele, după o formulă consacrată la noi, este vesel! Ceea ce s-ar putea traduce şi “într-o doagă” (!!) După ce s-a molipsit de la preşedinte, premierul afişează şi el aceeaşi mină veselă, chiar dacă se expune vizibil fără cureaua lată din dotare. Ieri, sub aceste auspicii, ţara a vibrat de veselia molipsitoare a preşedintelui. Sute de mii de pensionari au protestat într-o veselie împotriva măsurilor anunţate de Traian Băsescu şi clocite de Guvernul Boc. În diverse oraşe ale ţării, se putea citi de la distanţă veselia de pe chipurile celor condamnaţi la foame. Ajunşi la capătul veseliei, protestatarii s-au îmbrâncit cu jandarmii până au fost târâţi pe jos. Pentru ca opinia publică să fie dusă în eroare, jandarmii au fost instruiţi ca, atunci când pocnesc un protestatar în moalele capului, să fie veseli şi să nu lase impresia că fac ceea ce fac din prea mult exces de zel…