Claudiu Săftoiu, fostul şef al SIE, s-a apucat să dea tot din casă! Evident, din casa în care a locuit pînă a fost mătrăşit… Zice dumnealui cum că Traian Băsescu ar fi ascultat convorbirile telefonice dintre Ion Iliescu şi Mircea Geoană! Cu alte cuvinte, cu de la SIE putere, îl prezintă pe preşedintele nostru iubit în postura unei telefoniste sîrguincioase, gata să se jertfească, în timpul orelor suplimentare de lucru, pentru depăşirea sarcinilor de plan la ascultat! Parcă îl şi văd, după tipicul concursurilor gen “Mîini îndemînatice”, pe cel mai iubit dintre ascultători, manevrînd, ca în vremurile de odinioară, cînd la putere erau Tanţa şi Costel, fişele pentru dat legătura în direct. Credeţi că se ocupă domnul Băsescu, model unic de viaţă şi activitate revoluţionară, cu aşa ceva? Numai mintea unui Săftoiu ofticat şi băşicat la culme poate concepe astfel de scenarii inspirate parcă din schiţele lui Ion Băieşu! Lăsîndu-mă tîrît în neant de imaginaţia bolnavă a fostului şef de la SIE, parcă şi aud vocea de telefonistă versată a celui care, de cînd îl ştim, nu dă doi bani pe ascultările ilegale sau pe efectul îmbîrligător al bileţelelor roz. “Alo, domnul Geoană? Aveţi legătura cu Ion Iliescu. Vorbiţi”. Pe vremea tinereţii mele, trebuia să mergi la poştă ca să dai un telefon unei rude plasate în celălalt capăt al ţării. Cînd îţi venea rîndul la “vorbitor”, îţi auzeai numele strigat cu putere în sală. “Iliescu, vă rog, pentru convorbirea dumneavoastră cu Mircea Geoană, mergeţi la cabina 5. Vorbiţi, vă rog”. Claudiu Săftoiu vrea să ne convingă că dumnealui se afla în autogară cînd a auzit apelul prezentat mai sus. Băi, nea SIE, preşedintele Băsescu nu se bagă în astfel de nimicuri, nu pricepi? Ce să-ţi spun, ţi-a zis el ţie că a ascultat cu o seară înainte ce discutau cei doi cetăţeni ai patriei, Mircea şi Ion! Pe vremea mea, cînd erai trimis la cabina 5, auzea toată poşta ce vorbeai. Unii ieşeau din cabină plînşi. Alţii ţopăiau sau înjurau, în funcţie de tematica abordată. Ce halviţă crezi că ar ieşi, maestre Săftoiu, din pălăvrăgeala încinsă între doi politicieni? Crezi că îl interesează pe preşedintele Băsescu ce coc sau pun pe jar adversarii săi politici? Practic, acum, cu o majoritate de peste 70 la sută în Parlamentul României, nici nu mai are adversari! La ce bun, în aceste condiţii, să-şi mai uzeze timpanul! Poate că Săftoiu nu are habar cît de încet vorbeşte în receptor Ion Iliescu. Abia dacă silabiseşte două sau trei fraze, în funcţie de momentul istoric trăit. Nici nu înţelegi ce spune. În momentele cheie, e ca şi cum ar avea prune în gură. Păi, pe vremea lui ceaşcă, pînă în decembrie 1989, nu s-a prins nimeni de nimic, cu toate că atunci era ascultat pe bune de indivizi cu timpanele ascuţite şi instruite! Domnul Săftoiu se ţine de goange. Aruncă iute cu praf de tix în ochii gospodinelor noastre autohtone. Credeţi că preşedintele nu se bizuie pe preocupări mult mai interesante şi mai utile? De ce, ascultînd convorbirile lui Geoană, s-ar enerva fără rost? Poate că Săftoiu nu are habar cît de repede vorbeşte liderul PSD! Cînd o ia la vale în engleză, conversînd cu prietenii săi ajunşi la putere în SUA, devine de-a dreptul peltic. Îngrozitor, domnilor! Nu cred că preşedintele Băsescu ar răbda să audă în direct cum este abordat şi tratat Mircea Geoană la Casa Albă. Revenind la temele noastre mioritice, repet, nu e constructiv să stai tot timpul cu urechea lipită de telefon. Din cauza abundenţei de libertăţi de tot felul şi de democraţie vrac, românii au revenit la limbajul prin semne de altădată. O vreme, ce-i drept, conta să ai un vocabular bogat. Acum, după cum constat, este mai eficientă mimica în postura de formulă de dialog. Scenetele de altădată, cu Toma Caragiu şi Octavian Cotescu, pe teme interzise la vremea lor, au căpătat o valoare inestimabilă. În primul rînd, astăzi, sînt mult mai valabile şi actuale decît pe vremea Securităţii. În al doilea rînd, ele pot constitui un îndreptar în materie de comportament pentru toţi românii simpli, care, de cîteva zile încoace, sînt ascultaţi la grămadă, indiferent de naţionalitate, rang sau religie. Bre, nea’ Săftoiule, mata nu vezi că trăim într-o ţară de caterincă în care dominantă este legea aburelii? Săftele şi chiftele…