CERERE ABSURDĂ În ţara tuturor „posibilităţilor”, cum poate fi considerată România, dar nu în sensul pozitiv, pare să fie deja normal ca minoritatea maghiară, aflată la guvernare de la Revoluţie încoace, să obţină tot felul de avantaje, unele duse peste orice limită admisă într-un stat european. Avantajele obţinute de unguri au fost posibile în special în ultimii ani, când, de dragul menţinerii la guvernare a Coaliţiei, au primit aproape tot ce au vrut de la partenerii şantajabili. În acest sens, senatorii din Comisia pentru drepturile omului au avizat favorabil ieri o iniţiativă a UDMR care prevede acordarea unui spor salarial de 10% funcţionarilor publici care cunosc limba minorităţilor.

DISCRIMINARE Despre această propunere, deputatul UDMR Marton Arpad, iniţiatorul legii, a spus: “Legislaţia română prevede că în administraţiile publice din localităţile cu 20% minorităţi etnice trebuie angajaţi funcţionari care cunosc limba minorităţii respective. Intervine o problemă la nivelul persoanelor. Când se dă un concurs, unii consideră această prevedere care cere o competenţă în plus ca fiind una discriminatorie, pe de altă parte, nu sunt stimulaţi cei care cunosc limba să o înveţe. Şi mai e a treia problemă, că cei care cunosc această limbă au o activitate în plus. Pentru a compensa această activitate şi pentru a se stimula învăţarea limbii am propus acest lucru”. Şi, în aceste condiţii, îl întrebăm de Arpad: „De ce trebuie ca un român, spre exemplu, să fie motivat financiar să cunoască limba maghiară la angajarea într-o funcţie publică, în condiţiile în care singura limbă oficială în această ţară este româna? Şi, apoi, câţi funcţionari români vor primi sporul de 10%, în condiţiile în care cei mai mulţi funcţionari din localităţile în care va fi acordată această facilitate vorbesc limba „finanţată” ca limbă maternă?” O regulă de bun simţ, credem noi, ar fi aceea ca absolut toţi funcţionarii publici şi aleşii noştri să cunoască la perfecţie limba română!