Veniturile la buget cresc cu 1,1% în ianuarie - martie, în vreme ce cheltuielile avansează cu un vertiginos 5,5%, că, deh, e an electoral. Ce-i de făcut? În niciun caz ceea ce crezi tu, neprofesionistule! Trebuie să avem încredere în tehnocrați, că-s specialiști, nu-i așa? Iar dacă ei decid că, în vreme de secetă la încasări, e bine să majorăm suplimentar salariile din sectorul bugetar, atunci... e vai de țara noastră. „Ce-ar fi să reducem personalul bugetar? Sau să privatizăm mai mult! Se poate, cum să nu se poată. Nu o să înțeleg niciodată de ce acest guvern de funcționari nu se opune creșterilor salariale și de ce nu face o reformă serioasă a administrației publice. OK, nu are timp până la alegerile din vară, dar cel puțin să înceapă. Să pună măcar bazele. Am vrea să vedem că se duc în direcția corectă, nu că ne bagă mai rău în datorii. Ce-i oprește să facă asta? Vanitatea?“, spune analistul Florin Cîțu. Culmea e că tot timpul există argumente (aproape) credibile pentru (aproape) orice, care reușesc să-i păcălească pe românii mai puțin informați. Spre exemplu, când se discutau salariile celor din ASF și BNR, imediat apărea următoarea justificare - „E un sector competitiv și, dacă nu-i plătim bine, îi pierdem! Să duc în instituții similare din UE“. Așa să fie? Cîțu spune că nu - „Guvernatorul băncii centrale din India, Raghuram Rajan, spre exemplu, are un salariu de 35.000 dolari pe an. Declarațiile de avere ale BNR nu prezintă și veniturile din salarii, așa că nu pot să fac o comparație. Dar putem să comparăm competențele. Rajan a fost cel mai tânăr economist-șef al FMI, între 2003 și 2007, și a predat la Universitatea din Chicago. A prevăzut criza din 2008 încă de prin 2005, iar în 2016 a fost inclus pe lista „Time“ a celor mai influenți 100 de oameni din lume...“. Un alt aspect omis de tehnocrați atunci când cer susținerea publică pentru salariile mai mari de la stat este că nimeni nu îi forțează pe funcționari, pe manageri sau pe jurnaliști să lucreze în sistemul public, nici în UE și nici în România. „Când cineva decide să fie bugetar, știe foarte clar care sunt condițiile, iar faptul că acceptă să fie parte din acest cerc al sinecurilor arată clar ce oameni sunt atrași de sistemul public“, conchide Cîțu. Culmea este că deciziile lor intervenționiste și populiste ne vor costa mult mai mult pe noi, cei din privat. Și sunt decizii pe care ei le-ar fi huiduit fără milă, dacă n-ar fi fost parte a mașinăriei de stat.