Viaţa în Banca Naţională a României a fost ca un film cu titlul „Trei săptămâni, două zile şi doisprezece ore” - atât a durat aventura teribilă numită „Bank of Cyprus”, spune oficialul BNR Adrian Vasilescu. Dar, la final, problemele sucursalei din România a Bank of Cyprus (BoC) au fost rezolvate „în condiţii optime”. „În primul rând, depozitele transferate la Marfin Bank România (dar şi cele rămase la BoC) nu vor fi afectate de regimul de bail-in (salvare din resurse proprii - n.r.) aplicat în Cipru. Dacă nu găseam soluţia transferului banilor la Marfin, păţeam ca în Cipru - depozitele de peste 100.000 euro ar fi fost dijmuite; în plus, apăreau complicaţii şi pentru depozitele de până la 100.000 euro, care erau garantate în Cipru. Apoi, Marfin Bank a preluat de la BoC obligaţii de plată (depozitele clienţilor - n.r.) şi a primit în schimb lichidităţi substanţiale şi credite de bună calitate, aşa că acum este şi mai solidă. Indicatorul ei de solvabilitate este două ori mai mare decât minimul cerut de BNR”, spune Vasilescu, subliniind că Marfin este o „bancă românească”, ceea ce înseamnă că se supune reglementărilor şi supravegherii BNR şi că depozitele foştilor clienţi BoC sunt garantate acum de autorităţile din România. Şi, ca totul să fie (aproape) perfect, BNR îi poate asigura Marfin lichiditatea necesară pentru a face faţă oricăror solicitări de rambursare. „Am lucrat oră la oră cu programul de la banca centrală a Ciprului. Acolo, pentru că situaţia este foarte complicată, programul se încheia la 1:00 noaptea, iar echipele de şoc vin a doua zi la 6:30 dimineaţa. Şi la BNR s-a lucrat la fel. Am înroşit telefoanele, pentru că guvernatorul Mugur Isărescu era la Washington, la FMI. Am avut un plan A, care a eşuat (vânzarea băncii). Dacă nu mergea planul B, aveam şi un plan C”, conchide Vasilescu.