Ultima zi înaintea învierii Mântuitorului, Sâmbăta Mare, are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi din întreaga lume. În această zi, poporul evreu a început să creadă în Hristos. „La moartea lui Hristos, au avut loc o serie de fenomene naturale (cutremure, vijelii, cerul s-a întunecat în mijlocul zilei, furtuni) care i-au pus pe gânduri pe unii dintre evrei. După înmormântarea trupului Mântuitorului, poporul evreu a fost cuprins de ruşine pentru ceea ce a făcut. Ei au început să se gândească că, într-adevăr, Hristos era Fiul Domnului”, povesteşte părintele Anghel Dincu. După arestarea Mântuitorului, apostolii s-au împrăştiat, fiindu-le frică să nu fie recunoscuţi ca ucenici ai lui Hristos şi să-i împărtăşească soarta. Grăitoare în acest sens este fapta Sfântului Petru, care s-a lepădat de trei ori de Mântuitor, atunci când un trecător i-a spus că seamănă cu unul dintre ucenicii Lui. „Aceasta este ziua în care apostolii încep să se întoarcă în Ierusalim şi încearcă să se găsească unii pe alţii”, povesteşte părintele Anghel. El a adăugat că Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.

FLACĂRA SFÂNTĂ ÎN ROMÂNIA. Sfânta Lumină de la Ierusalim este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. „Focul Sfânt”, cum mai este numită, se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului şi numai în ziua Paştelui ortodox. Lumina Sfântă de Înviere este adusă şi în România de o delegaţie a Patriarhiei Române.

RITURI PĂGÂNE. Sărbătoarea Paştelui este marcată de obiceiuri străvechi, cum ar fi primenirea casei, înnoirea hainelor, pregătirea bucatelor specifice sau ciocnitul ouălor. Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care vor ajunge pe masă. De „curăţenia de Paşte” orice gospodină trebuie să se achite în timp util şi să aibă casa lună pentru primirea musafirilor pe parcursul a trei zile de sărbătoare. Preparatele de Paşte sunt ouăle roşii, drobul de miel, pasca şi cozonacul. Ouăle se vopsesc în Joia Mare, considerându-se un păcat mare orice lucru făcut în casă vineri, când la Biserică are loc Prohodul. În unele locuri, cojile ouălor sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor, se păstrează pentru vrăji sau descântece sau se pun în hrana animalelor. După slujba de Înviere de la miezul nopţii, are loc prima masă de Paşte în familie. În prima zi de Paşti, există obiceiul ca toată familia să se spele într-un lighean în care au fost puse ouă roşii şi bani de argint sau de aur, crezându-se că toţi vor fi astfel sănătoşi şi prosperi. În creştinismul timpuriu, cei ce se botezau în timpul slujbei de Paşti erau îmbrăcaţi în alb. Ei purtau aceste veşminte întreaga săptămână, ca pe un simbol al noii lor vieţi. Cei deja botezaţi nu purtau haine albe, ci numai noi, pentru a arăta că împărtăşesc noua viaţă a lui Hristos. În acest fel, obiceiul de a purta haine noi a devenit o tradiţie de Paşti.