Sâmbăta Sântoaderului este prima sâmbătă din Postul Mare. Anul acesta se ține pe 16 martie. La finele primei săptămâni din Post, Biserica îl pomenește pe Sfântul Teodor, în Sâmbăta Morților, când se fac pomeni și se dă dezlegare la ulei și vin. În sâmbăta Sântoaderului, nu ieși din casă înainte să te fi spălat pe cap, dacă vrei să ai păr frumos și bogat!

CE SE FACE ÎN SÂMBĂTA SÂNTOADERULUI

În popor, de frică să nu sufere de pe urma furiei lui Sân Toader, știut ca răzbunător dacă nu e respectat, oamenii țin sărbătoarea cu sfințenie. Pe de altă parte, fetele știu că, arătându-i Sfântului respectul cuvenit, vor avea parte de o podoabă capilară bogată, strălucitoare, sănătoasă, de invidiat. De aceea, înainte de răsăritul soarelui, în Sâmbăta Sântoaderului, mergeau în păduri, în locuri cât mai neumblate. Și săpau rădăcini de iarbă mare. În locul acestora lăsau alimente drept ofrandă, precum făina, sarea ori zahărul. Cu fiertura din plantele săpate, fetele se spălau pe cap. Ca să aibă un păr frumos. În unele regiuni, se fierbea fân din ieslea cailor, în același scop. Prin Bucovina, acum are loc costrujirea sau tunsul coamei cailor și vitelor. Părul tuns se pune peste mușuroaie de furnici. Pentru ca vitele să se înmulțească precum furnicile. Se spune despre colivă că ar fi invenția lui Sân Toader. Așa că se face colivă și se împarte la biserică.

LA BULCIUL SÂNTOADERULUI, SE SĂRUTĂ NEVESTE

Un alt obicei vechi dar inedit se mai păstrează și azi în regiunea Hălmagiului. Este vorba despre Târgul tinerelor neveste sau Bulciul Sântoaderului. Se spune că acum e momentul în care tinerele soții își iau rămas bun de la toate libertățile de dinaintea căsătoriei. Ele vin îmbrăcate mirese, însoțite de soacre și de soți, cu ulcioare cu vin în mâini și sărută toți bărbații cunoscuți care le ies în cale. Se spune că cine e sărutat de o nevestică la Hălmagiu e om de omenie, gospodar și cinstit. Legenda spune că tradiţia târgului de sărutat se trage de pe vremea năvălirii turcilor, care au răpit o mulțime de tinere de pe valea Crișului Alb. Aceastea, când au scăpat din robie, la revenirea acasă, i-au sărutat pe toți cei ieșiți în drum.