Agonia în care se află sistemul de sănătate din România este aproape de neoprit. Spitalele mai au puţin şi-şi pun lacătul pe uşi, farmaciştii au ajuns să se împrumute pe la bănci să achite datoriile furnizorilor, lefurile personalului din sistem sunt batjocoritoare, astfel că exodul medicilor şi asistenţilor medicali este alarmant. Faptul că Sănătatea din România este la un pas de faliment îl recunoaşte chiar preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duţă, precizând că măsurile luate de instituţia pe care o conduce, printre care introducerea noului sistem de compensare a medicamentelor, au ca scop eliminarea fraudei şi a risipei. Însă este singurul care gândeşte aşa. Medicii şi producătorii de medicamente sunt siguri că măsurile duc pacienţii în pragul disperării. Şi aşa, bolnavii care au ghinionul să ajungă în spitale plătesc în stânga şi în dreapta. La externare, atunci când vor primi reţeta medicală pentru continuarea tratamentelor, în cazul bolnavilor cronici, de exemplu, vor trebui, din nou, să plătească, asta dacă nu se mulţumesc cu tratamente învechite. Cei mai mulţi medici cred că noul sistem de compensare este păgubos pentru pacienţi, dar şi pentru producătorii de medicamente. Nu demult, reprezentanţii Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice (COPAC) din România, precizau, într-un comunicat, că aplicarea sistemului de compensare va determina majoritatea pacienţilor să renunţe la tratament pentru că nu îşi vor putea permite să plătească. Astfel că ei au cerut CNAS să renunţe la “sistemul criminal care va conduce la moartea a sute de mii de pacienţi”.

EXEMPLE. În cazul unui medicament pentru hepatită cu substanţa activă Ribavirinum cu preţul de 15,8 lei, valoarea compensată este de doar 2,98 lei, iar contribuţia pacientului de 12,82 lei. Menţionăm că acesta este preţul unei doze, iar un pacient cu hepatită are nevoie (în funcţie de schema terapeutică aprobată de casa de asigurări de sănătate) de patru-şase pastile pe zi. Un calcul simplu arată că, în acest caz, pacientul trebuie să plătească, lunar, minimum 1.538 de lei. Un alt exemplu dat de reprezentanţii COPAC este al unui alt medicament cu substanţa activă, respectiv Tacrolimusum, necesar unui pacient transplantat, care are un preţ de 8,68 de lei, din care valoarea compensată este de 4,9 lei, iar contribuţia pacientului de 3,78 lei. Tot în cazul programului de transplant, la medicamentul cu substanţa activă Posaconazolum, doza 40 de miligrame, cu preţul maxim de 2.974 de lei, valoarea compensată este de 49,89 de lei, iar contribuţia pacientului de 2.924 de lei.

NOI CALCULE. Preţul de referinţă pentru medicamentele încadrate pe listele C1 şi C3 se calculează, de azi, în baza sistemului de clasificare ATC, potrivit Ordinului nr. 737, din 29 octombrie 2010, ordin modificat de reprezentanţii CNAS. Schimbări au fost făcute în ceea ce priveşte medicamentele cu şi fără contribuţie personală prescrise pentru tratamentul în ambulatoriu. Potrivit documentului, preţul de referinţă pentru medicamentele din cele două liste se aplică procentul de 120% la preţul cu amănuntul maximal cu TVA-ul cel mai mic pe fiecare unitate terapeutică. Tot în ordin se menţionează că deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă şi cei cu autorizaţii de procurare, livrare, facturare, import paralel sau export care au medicamente de care pot beneficia pacienţii asiguraţi din ambulatoriu trebuie să depună declaraţie pe propria răspunde că fiecare produs pe care-l au este distribuit pe piaţă.