Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine. Așa se zicea pe vremea lui Ceașcă. Șantajul se practică și azi, însă, doar că acum zici „Ne mutăm în Bulgaria cu firma, pentru că aici băncile sunt taxate și creditul se va scumpi“. „Consiliul IMM (CNIPMMR), care cică reprezintă firmele mici și mijlocii, a făcut un sondaj intern, din care rezultp că peste 60% dintre patroni sunt îngrijorați că taxa pe activele bancar ar putea duce la creșterea costurilor de creditare. Ba chiar se plusează, jenant, și se spune că patronii își vor muta businessul în Bulgaria. Desigur, și acolo există o taxă pe activele băncilor, fără ca lumea să le plângă de milă. Iar bulgarii au un sistem bancar de trei ori mai mare decât al nostru, la un PIB de patru ori mai mic. Șantajul e simplu - nu mă deranja, că te fac la dobânzile la credite și te las fără fabrici și uzine“, notează avocatul Gheorghe Piperea. Nu că nu-i o idee bună să te eliberezi de fiscalitatea de aici... Dar, din mesajul Consiliului IMM se înțelege (complet greșit) că băncile ar finanța cu drag și spor economia. Doar că un raport al BNR din decembrie 2018 subliniază clar că împrumuturile acordate companiilor și intermedierea bancară sunt în cădere liberă, de ani buni. De ce? Simplu. Pentru că bancherii (o spune chiar banca centrală) practică un model greșit și auto-destructiv de business - majorează dobânzile aplicate clienților captivi, adică simplilor particulari și, desigur, statului român. „Asta-i explicația reducerii creditului comercial la circa patru miliarde euro (dintr-un total penibil de 48 miliarde euro). De altfel, oficialul BNR Florin Georgescu spunea oficial, într-o adresă către Finanțe, că doar nouă bănci vor rezista în 2019 și că doar două vor mai avea profit, chiar și-n lipsa taxei pe lăcomie“, mai spune Piperea. Totuși, motivul principal pentru care el se îndoiește că sondajul menționat mai sus e real este istoria de zece ani post-criză, în care sutele de mii de falimente au avut drept catalizator nu neapărat criza, cât acțiunile bancherilor - „Sigur, și patronii (mai ales cei din imobiliare și din construcții) au avut partea lor de vină, dar ei au plătit deja aspru. Băncile n-au fost făcute niciodată responsabile, pentru că li s-a pus ștampila de entități prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze (too big to fail)“.