Mascarada politică petrecută marţi, 15 septembrie, în Parlamentul României, în dispreţul aleşilor şi al alegătorilor, deopotrivă, a provocat, aşa cum era de aşteptat şi cum a declarat, de altfel, Crin Antonescu, încă din acea zi, o moţiune de cenzură semnată de PNL şi UDMR. Cele două partide au anunţat că vor înainta şi o plîngere sau reclamaţie, cum naiba s-o fi chemînd ea, la Curtea Constituţională. Ţinta principală a moţiunii, mai ales pentru maghiari, rămîne legea salarizării unitare a bugetarilor din România. Este subiectul cel mai spinos şi cel mai arzător, în acelaşi timp, pentru toată lumea. Dar adoptarea la pachet a unor proiecte legislative atît de importante prin asumarea răspunderii guvernamentale, deşi pare să fie „tolerată” de biata noastră Constituţie, continuă să facă valuri, atît în rîndul opiniei publice, cît şi în clasa politică.

De obţinut semnături pentru o moţiune de cenzură nu este foarte greu, după cum s-a mai văzut. Problema este, din punct de vedere liberal, uriaşa majoritate parlamentară cu care se va confrunta moţiunea. Deşi Mircea Geoană a criticat în repetate rînduri graba politică pentru adoptarea respectivelor legi controversate, care au scos deja sindicatele în stradă şi anunţă greva generală din 5 octombrie, PSD-ul este strîns într-o menghină a şantajului de Traian Băsescu, prin intermediul PD-L-ului. Opţiunea perfidă la care sînt constrînşi social-democraţii este clară: ori votează împotriva moţiunii de cenzură, ori cade guvernul! Dincolo de ceea ce spunea Mircea Geoană, anume că suprapunerea unei crize politice peste criza economică ar fi o catastrofă pentru România, inconvenientele căderii Cabinetului Boc sînt mai mari decît „avantajele” supravieţuirii sale. Criza guvernamentală ar putea atrage după sine amînarea alegerilor prezidenţiale, deoarece Traian Băsescu va propune, în mod sigur, acelaşi prim ministru, deoarece are voie să facă aşa ceva, iar majoritatea parlamentară va fi renegociată politic prin excluderea PSD-ului din joc. Chiar şi dacă ar fi desemnat un alt premier, social-democraţii nu vor mai fi luaţi în calcul, iar bătălia pentru atribuirea ministerelor ar tergiversa lucrurile destul de mult, mai exact suficient de mult pentru ca alegerile prezidenţiale să nu mai poată fi convocate decît peste vreo şase luni, conform Constituţiei. Iată cum joacă la şantaj Traian Băsescu şi cît de machiavelic este! Sînt absolut sigur că toate amănuntele pe care le-am enumerat eu aici au fost luate în calcul, atunci cînd Emil Boc a hotărît, în calitate de prim ministru, dar la ordinul lui Băsescu, asumarea răspunderii guvernamentale, ca să-i ofere preşedintelui oportunitatea electorală de a face bilanţul mandatului, deschizîndu-i larg porţile viitoarei candidaturi.

Nu ştiu ce opţiune va alege PSD-ul în faţa acestui şantaj politic, dar ştiu clar că PD-L şi Traian Băsescu batjocoresc alegătorii prin asemenea jocuri politicianiste. Oamenii ăştia chiar cred că toţi românii sînt nişte proşti???...