Pe vremuri, ăsta era titlul unui roman de Eugen Barbu, controversatul prozator care a avut legături cu fosta Securitate. Astăzi, el se potriveşte de minune (titlul, nu autorul plecat dintre cei vii!) cu tot ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută. Într-adevăr, a fost atât o săptămână a nebunilor şi nebuniilor, cât şi nebună în sine, din punct de vedere politic!

Actualul guvern a atins apoteoza ridicolului şi a prostiilor administrative, făcându-se de râsul curcilor. Am scris al “curcilor” şi nu al oamenilor, fiindcă bieţii români sunt îngroziţi pe mâna cui au ajuns destinele lor… Întâi a fost gafa cu impozitarea tuturor pensiilor, pe urmă imbecilitatea monumentală despre reducerea alocaţiilor garantate contituţional, tărăşenia a continuat să ia proporţii aberante când s-a ajuns la impozitarea pensiilor handicapaţilor şi totul a culminat cu bâlbâiala secretarului de stat Gheorghe Gherghina legată de cuantumul primelor sau veniturilor suplimentare acordate de instituţii ale statului anul trecut, în mod ilegal sau incorect. În ce hal a ajuns să fie condusă ţara asta, fraţilor? Dar mai am o întrebare retorică… Ce gândesc, oare, în clipa de faţă, cei mai înfocaţi votanţi ai PD-L-ului? Nu cumva le vine să se apuce cu mâinile de cap, aşa cum face majoritatea românilor? Probabil din acelaşi motiv stă şi Traian Băsescu ascuns, ca să nu-i fie legat numele de toate aceste prostii pe care nu mai are cum să le explice sau să le acopere. Însă preşedintele nu stă degeaba!...

Tot în cursul săptămânii trecute, şapte parlamentari au demisionat din PSD. Cele mai grele pierderi suferite de social-democraţi sunt Cristian Diaconescu şi Marian Sârbu, care s-au alăturat grupului aşa zişilor “independenţi”. Aşadar, Băsescu “tace şi face”, săpând pe sub masă, trăgând sfori şi manipulând cu multă “sârguinţă”. Ce săptămână nebună, Doamne!