Cîţiva eurodeputaţi s-au opus, miercuri, unei înţelegeri făcute în iunie, de ţările UE, care permite ca salariaţii europeni să lucreze peste 48 de ore pe săptămînă şi să nu calculeze toate gărzile ca timp de lucru. Miercuri, în Comisia Muncii şi Afacerilor Sociale din Parlamentul European a fost adoptat un raport în acest sens, care ar trebui să fie confirmat de adunarea eurodeputaţilor, în timpul şedinţei plenare din 16 decembrie. Durata timpului de muncă din UE ar trebui să fie limitată la maximum 48 de ore pe săptămînă şi orice derogare de la această regulă să fie suprimată în trei ani. Marea Britanie a obţinut o clauză de neparticipare la legea europeană privind timpul de lucru încă din 1993, pentru a nu respecta limita legală europeană a săptămînii de lucru de 48 de ore. Ori, această clauză ar fi trebuit să expire după zece ani, adică în 2003. Ţările membre UE vor să facă permanente aceste clauze excepţionale sau legile ar trebui sa fie egale pentru toată lumea, poziţia Marii Britanii fiind considerată de unii eurodeputaţi drept “un atac frontal la drepturile salariaţilor din Europa”.

Potrivit compromisului acceptat de miniştrii europeni ai Muncii, pe data de 9 iunie, durata maximală de lucru pe săptămînă ar putea ajunge la 60 sau 65 de ore pentru angajaţi, aceştia acceptînd cu titlu individual să se deroge de la norma de 48 de ore. Miniştrii europeni au fost de acord să definească şi perioada de gardă pentru diferite profesii, pentru a nu fi sancţionaţi de justiţia europeană. Această revizuire a introdus, pentru prima dată, definirea perioadelor inactive ale timpului de gardă, care ar putea să nu mai fie compatibile cu timpul de muncă. Eurodeputaţii acceptă o diferenţă între perioadele active şi inactive ale timpului de gardă, care ar putea să fie calculat într-un anumit fel. Însă, se consideră că această perioadă inactivă trebuie să fie considerată timp de lucru.