Programul încărcat, dorinţa de a fi mai competitivi, dar şi accesul la tehnologie, care permite conectarea permanentă la sarcinile de serviciu, îi fac pe aproape 70% dintre angajaţii români din sectorul privat să lucreze şi după program, la birou sau acasă, arată un sondaj al BestJobs. Mai mult de jumătate dintre cei care lucrează în timpul liber invocă drept principal argument volumul mare de muncă, în timp ce 27% spun că fac asta ca urmare a presiunii angajatorilor, care văd în orele muncite suplimentar o dovadă de implicare în activitatea companiei. De asemenea, 10% preferă să lucreze în timpul liber pentru că vor să facă diferenţa între performanţele lor şi ale celorlalţi colegi şi doar 9% afirmă că muncesc în plus din pasiune pentru ceea ce fac. Totodată, bariera dintre programul de lucru şi timpul personal s-a redus tot mai mult în ultimii ani şi pe fondul evoluţiei tehnologice. Astfel, circa 40% dintre cei care lucrează şi în afara programului spun că ajung să facă asta tocmai pentru că au acces atât de facil la internet, inclusiv pe dispozitivele mobile, obişnuind să îşi verifice frecvent e-mailul de serviciu şi să răspundă la mesaje. „Tehnologia pune o presiune suplimentară pe angajaţi. În Franţa, de pildă, încă de anul trecut, s-a reglementat dreptul salariaţilor de a se deconecta de la tehnologie când sunt în timpul liber, pentru a evita riscul de suprasolicitare psihică sau chiar de burnout“, spune CEO-ul BestJobs, Călin Fusu. Angajaţii din middle management sunt cei mai afectaţi de asta. 80% dintre ei spun că obişnuiesc să petreacă la birou sau acasă cel puţin o jumătate de oră în plus pe zi, pentru a-și finaliza sarcinile, în timp ce alţi 15% spun că muncesc mai mult de o oră peste programul de lucru normal. Alţi 3% obişnuiesc să petreacă în plus chiar şi două ore pe zi muncind de la birou sau de acasă. De asemenea, 85% dintre IT-ști, ingineri, angajaţi din domeniul financiar și practicanți de profesii liberale (arhitecţi, consultanţi, designeri, avocatii) afirmă că muncesc mai mult de opt ore pe zi. Cu toate acestea, doar 22% dintre ei sunt plătiţi pentru asta.