Un nou studiu efectuat de specialiştii universităţilor Cornell din Ithaca şi Rockefeller din New York demonstrează cercul vicios care îi face pe copiii săraci să aibă mai puţine şanse de succes în şcoală şi astfel să obţină calificări mai slabe, care să ducă la slujbe mai prost plătite şi să perpetueze starea de sărăcie de-a lungul mai multor generaţii. Stresul cronic, rezultat al creşterii într-un mediu sărac, are un impact direct asupra creierului, cel mai mult avînd de suferit capacitatea de memorare a copiilor din familii sărace. Există foarte multe argumente care probează faptul că familiile sărace trăiesc sub imperiul unor puternici factori de stres, iar acest stres are multe consecinţe nefaste asupra creierului, afectînd dezvoltarea cognitivă a copiilor din aceste familii. Avînd în vedere criza economică actuală, care împinge şi mai multe familii sub pragul sărăciei, acest studiu deschide o cale spre înţelegerea efectelor pe termen lung pe care le are sărăcia şi stresul asociat pauperităţii în ceea ce priveşte dezvoltarea intelectuală a copiilor.

Studiile anterioare care doreau să explice diferenţa dintre nivelul de succes în viaţă atins de copiii din familii sărace comparativ cu cei din familiile normale sau bogate, s-au axat pe căutarea anumitor factori genetici care influenţează gradul de inteligenţă sau pe identificarea unor factori care poluează mediul în cartierele sărace, aşa cum ar fi plumbul şi nu în ultimul rînd pe ideea că în cazul familiilor sărace, copiii sînt crescuţi fără a fi stimulaţi intelectual. Oamenii de ştiinţă au formulat ipoteze care susţineau că fie factorii genetici, fie cei de mediu, îi fac pe unii copii din familii sărace să nu se descurce în şcoală. Printre factorii legaţi de experienţa de viaţă mai redusă a copiilor săraci se numără faptul că aceştia nu fac atît de multe excursii sau vizite la muzee, au mai puţine jucării, au părinţi care nu dispun de educaţia necesară sau de timpul şi energia de a-i stimula intelectual citindu-le sau stînd de vorbă cu ei.

Profesorul Gary W. Evans, care a adunat, timp de 14 ani, date detaliate despre situaţia a 195 de copii din familii aflate sub sau deasupra limitei de sărăcie, a încercat să descopere dacă stresul cronic asociat sărăciei are vreun rol în diminuarea performanţelor şcolare ale copiilor săraci şi, implicit, în scăderea şanselor de succes în viaţă ale acestora. S-a înregistrat nivelul de stres suportat de fiecare copil apelînd la reprezentarea scalară denumită încărcătură alostatică. Copiii au primit calificative pe această scală, pornind de la nivelul hormonilor de stres cortizol, epinefrină şi norepinefrină înregistrat între vîrsta de 9 şi 13 ani. Cercetătorii au măsurat tensiunea arterială şi indicele masei corporale a copiilor. Subiecţii au fost supuşi unot teste şi evaluări şi după vîrsta de 17 ani, pentru a le fi măsurată capacitatea cognitivă şi memoria activă, care are o importanţă crucială în procesul de învăţare. Oamenii fără o memorie activă bună nu au un vocabular dezvoltat şi au probleme pînă şi în a reţine un număr de telefon.

După ce oamenii de ştiinţă au corelat datele strînse, privind perioada în care copiii au trăit în sărăcie, încărcătura lor alostatică şi capacităţile memoriei active după vîrsta de 17 ani, au putut identifica o legătură clară între aceşti factori - cu cît au trăit mai mult timp în condiţii de sărăcie, cu atît este mai mare valoarea încărcăturii alostatice şi cu atît sînt mai slabe rezultatele în testele privind memoria activă. Astfel, cei care şi-au petrecut întreaga copilărie în condiţii de sărăcie au obţinut rezultate cu peste 20% mai slabe în testele de memorie activă decît cei care nu au fost niciodată săraci. Cu cît un copil îşi petrece mai mult timp în condiţii de sărăcie, cu atît va avea o memorie activă mai slabă, relaţie de cauzalitate ce poate fi explicată prin nivelul ridicat de stres cronic la care un astfel de copil este expus. Noile standarde ale educaţiei şi politicile guvernamentale care au drept scop îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale copiilor, trebuie să ţină cont de nivelul de stres suportat de aceştia acasă.