Copiii familiilor sărace prezintă schimbări structurale ale creierului care ar putea explica dificultățile lor la învățătură. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de o echipă de cercetători americani conduși de profesorul Seth Pollak de la Universitatea Wisconsin-Madison.

Cercetătorii au analizat 823 de clișee realizate prin imagistica cu rezonanță magnetică (IRM) pe 389 de copii și adolescenți cu vârste între 4 și 22 de ani. Strângerea datelor a început în noiembrie 2001 și s-a încheiat în august 2007, participanții fiind selecționați în funcție de factori susceptibili să afecteze negativ dezvoltarea creierului. Rezultatele au pus în evidență faptul că volumele regionale de materie cenușie ale acestor copii erau cu 8-10% sub norma de dezvoltare, cu consecințe asupra reușitei școlare. Ei au obținut în medie cu 4-7 puncte mai puțin la teste decât copiii familiilor mai înstărite. Explicația ar putea fi că hipocampul aparține sistemului limbic (complex de integrare a informațiilor somatice vegetative și olfactive, intervenind în adaptarea comportamentului primar - nutriție, reproducere, în activitatea emoțională) și joacă un rol central în memorie.

"Studiul nostru sugerează că structurile cerebrale specifice învățării sunt vulnerabile la condițiile de mediu legate de sărăcie, cum ar fi stresul, lipsa de stimulare și problemele de nutriție. Se pare că potențialul de reușită școlară al copiilor este redus din cea mai fragedă copilărie de aceste circumstanțe. Dezvoltarea regiunilor cerebrale examinate în acest studiu ar fi astfel influențată de mediul copilului. Aceste observații ar trebui să ducă la elaborarea unor inițiative de politică publică destinate să amelioreze și să reducă disparitățile între familii, pentru a modifica legătura dintre sărăcie, dificultățile întâmpinate în procesul cognitiv al copilului și reușita școlară”, explică autorii studiului.