Ce se întâmplă acum în România, adică o inflaţie care creşte de la o lună la alta, în timp ce economia pendulează între recesiune şi creştere anemică, se numeşte stagflaţie (stagnare+inflaţie). Este un fenomen care îşi face simţită prezenţa în mai toată Europa, unde preţurile de consum cresc, din cauza majorării preţurilor la alimente (în special fructe şi legume) şi combustibili. România este chiar mai expusă la stagflaţie decât alte state din regiune, deoarece alimentele deţin o pondere ridicată în coşul preţurilor de consum, de 33% (vă amintiţi, desigur, ultimul raport al Institutului Naţional de Statistică, în care se arăta că suntem prea săraci ca să ne permitem altceva în afară de mâncare şi băutură). Comparativ, în Bulgaria, alimentele reprezintă doar 17% din coş. Există însă şi o veste bună. Ca de obicei, în lipsă de măsuri concrete şi sprijin pentru producătorii interni, Dumnezeu este scos la înaintare şi, dacă se va face voia Sa, recolta agricolă din 2011 va fi una excepţională şi, împreună cu estomparea efectelor majorării TVA, va contribui la temperarea inflaţiei. Desigur, orice s-ar întâmpla, inflaţia nu are nicio şansă de a se încadra în intervalul dorit de Banca Naţională a României (BNR), care pare consecventă în ratarea ţintei de inflaţie (ar fi al şaselea an consecutiv), majoritatea analiştilor spunând că cel mai mic nivel posibil ar fi 6%. Nici în 2012 nu vin vremuri „dezinflaţioniste”, analiştii estimând că reducerea subvenţiilor la încălzire, conform acordului cu Fondul Monetar Internaţional, va duce la majorarea inflaţiei cu cel puţin un punct procentual. Nu în ultimul rând, creşterea economică prognozată, de 1,5%, nu este suficientă pentru a acorda spaţiu de manevră, în caz că lucrurile merg prost, aşa că România are şanse mari să se întoarcă iarăşi pe minus. Este adevărat că speranţa moare ultima. Dar... moare.