Cea de-a 12-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de Sarajevo reia programele dedicate copiilor şi adolescenţilor. Disciplina micilor cineaşti e uimitoare, chiar dacă e destul de dificil să pierzi timpul la coada din faţa casei principale de bilete. 16 filme sînt programate în cadrul secţiunilor dedicate copiilor şi adolescenţilor, iar juriul va decerna premii simbolice producţiilor pe care le va considera interesante. Festivalul readuce în prim plan dorinţa de a cultiva gustul tinerilor, într-o ţară unde sentimentul naţional a crescut simţitor odată cu recunoaşterea internaţională a producţiilor “No Man's Land“ al lui Danis Tanovic şi “Grbavica“ al Jasmillei Zbanic. Patru coproducţii bosniace şi-au făcut loc în programele festivalului, chiar dacă, uneori, prezenţa lor a stîrnit semne de întrebare legate de formă, contextul şi subiectele pe care le propun. Ediţia a 12-a va rămîne, însă, legată de numărul record de filme româneşti selecţionate, fapt care nu stîrneşte controverse şi semne de întrebare cu privire la legitimitatea alegerii făcute de selecţioneri.

Nume din ce în ce mai răsunătoare ale tinerei generaţii de cineaşti români se află pe lista de invitaţi, de la Corneliu Porumboiu, la Cătălin Mitulescu, Radu Muntean, Tudor Giurgiu, Răzvan Rădulescu sau Sebastian Voinea. Situaţia complicată a regiunii se regăseşte în mai toate producţiile realizate în Balcani. Pentru spaţiul fostei Iugoslavii, războiul rămîne un lait-motiv puternic şi din ce în ce mai stîngaci refăcut de regizori şi scenarişti. Doar simpla redare pe marele ecran a unor fragmente din viaţa oamenilor de aici reprezintă, însă, cel mai puternic motiv pentru ca publicul local să ia cu asalt cinematografele, iar controversa cu privire la calitatea demersului artistic aţîţă spre noi vizionări. O mulţime pestriţă umple cinematografele şi sporeşte popularitatea regizorilor, iar cîteodată, aroganţa slavă se simte în atitudinea acestora. Oraşul pulsează în atmosfera festivalului, care, anul acesta, trăieşte mai degrabă din entuziasmul localnicilor, decît din cel al invitaţilor. Covorul roşu şi posterele care au ajuns şi pe rîul Miljacka, ce serpuieşte prin oraş, nu lasă pe nimeni să ignore acest eveniment, cu siguranţă supraexpus din punct de mediatic de orice mijloc de comunicare din Bosnia-Herţegovina. Atenţia a fost deturnată de la campania electorală, care oricum derapa spre agresiuni verbale şi cea de-a şaptea artă din nou face uz de abilităţi de magician pentru a restabili înclinaţii paşnice. Doar în asta constă magia Festivalului Internaţional de Film de la Sarajevo...