Aud că o anume divă de România ar fi declarat că ea nu poate iubi un sărăntoc. Sigur, cînd spun sărăntoc, nu trebuie să vă gîndiţi la orice boschetar, pîrlit sau prăpădit… În dragoste, dacă despre dragoste poate fi vorba, unele doamne pleacă de la un anume barem sau de la o anumită diurnă. E greu, dacă nu chiar imposibil, să nutreşti sentimente nobile pentru un oarecare sărăntoc. Un astfel de personaj prezintă un orizont amoros fără nicio perspectivă. La noi, sărăntocii, aşa cum sînt priviţi ei în ansamblu, reprezintă grosul intelectualităţii şi a oamenilor de valoare. Din păcate, în România, multe minţi luminate trăiesc într-un dureros anonimat! Sînt sărăntoci care s-au sacrificat şi se sacrifică în continuare pentru ţara asta! Valoarea lor este recunoscută abia după moarte! Cît sînt în viaţă, sărăntocii de valoare ai României sînt marginalizaţi. Cei care se perindă pe la putere nu au timp de ei. Cîţi actori din România, actori de valoare, evident, nu se află în pragul sărăciei! După ce mor, sărăntocii intelectualităţii sînt decoraţi şi îngropaţi cu onoruri. Cît cinism! Medaliile şi stelele României sînt aşezate cu mult fast prezidenţial pe sicrie sau monumente funerare. Pe cine încălzeşte chestia asta? E treaba doamnei în cauză care nu poate iubi un sărăntoc. În definitiv, fiecare cu metabolismul său sentimental. Dar de ce guvernanţii se poartă la fel? Cei aflaţi la putere ne-au dovedit pînă acum că nu-i pot iubi pe sărăntocii patriei. Se măresc, de pildă, pensiile cu o chiflă! Faţă de doamna în cauză, politicienii, cu de-a sila, înţeleg, sînt puşi din patru în patru ani în situaţia de a-i iubi pe sărăntocii de alegători. Cu siguranţă, anul viitor, în pragul alegerilor locale şi parlamentare, interesul politicienilor faţă de sărăntoci va atinge punctul de fierbere. S-ar putea să dea chiar în clocot, mai ales dacă o să-i strîngă de gît uninominalul! Din patru în patru ani, politicienii se străduiesc să ne convingă că ne iubesc şi pe noi. Pe noi, sărăntocii. Excepţie face prezidentul, mult mai parşiv şi mai şulfit decît toţi politicienii la grămadă. Dumnealui îşi manifestă sentimentele mascate de adîncă iubire şi preţuire cu prilejul băilor de mulţime. În cazul duduilor, dragostea faţă de un sărăntoc fără gipane ţine de domeniul imposibilului. Există astăzi cu totul alte criterii în dragoste. Avem iubiri de lux, cu cai putere, cu mulţi cai putere, şi de la două etaje de vilă în sus. Vă daţi seama cum sînt priviţi sărăntocii intelectuali ai patriei? Ce valoare poate să aibă un doctor sau un profesor universitar care circulă cu mijloacele de transport în comun! Ce şanse are în dragoste, dacă despre dragoste poate fi vorba, un tînăr cadru didactic, de altfel, un băiat frumuşel! Abia acum înţeleg de ce diverse doamne bine umblă cu tot felul de gorile prost crescute sau cu piticanii analfabete. Ce rost are dialogul în dragoste cînd partenerii sînt ocupaţi cu numărarea banilor! În capitalismul nostru autohton, dragostea poate fi identificată prin sumele existente în anumite conturi. Au uitat unii dintre bogătanii zilei de originea lor adevărată. Acum sînt şmecheri şi se manifestă cu multă greaţă în relaţia cu sărăntocii capitalismului de cumetrie. Să trăieşti, cumătră!