Sfântul Ierarh Grigorie Teologul este pomenit de Biserica Ortodoxă în 25 ianuarie. S-a născut în apropierea Naziansului, o cetate din Capadocia. Studiile le-a făcut în Cezareea Capadociei, unde l-a întâlnit pe Sfântul Vasile cel Mare, de care îl va lega o strânsă prietenie tot restul vieţii. Şi-a desăvârşit pregătirea intelectuală la şcolile din Cezareea Palestinei, Alexandria şi apoi la Atena.

Sfântul Grigorie a primit numele de Teologul pentru marea sa pricepere în formularea clară şi fără echivoc a adevărurilor de credinţă, recunoscute ca atare la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451.

După anii de studiu de la Atena, Sfântul Grigorie s-a întors la Nazians, unde a primit botezul creştin chiar din mâinile tatălui său care era episcop.

Sfântul Grigorie nu a fost botezat la scurt timp după naşterea sa, pentru că în acele vremuri exista un obicei, ca pentru cei mai mulţi dintre creştini Botezul să fie amânat până la vârsta la care Mântuitorul Hristos s-a botezat în Iordan de către Sfântul Proroc şi Botezător Ioan, adică în jurul vârstei de 30 de ani.

Această practică a fost înlăturată de marii Părinţi ai Bisericii, între care s-au aflat Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie, episcopul Nyssei.

Sfântul Grigorie Teologul a fost hirotonit preot, la insistenţele Sfântului Vasile cel Mare şi a fost hirotonit episcop de Sasima. A fost instalat în scaunul de episcop al Constantinopolului, la ceremonie fiind de faţă şi împăratul Teodosie (379-395). Întronizarea a fost confirmată de Sinodul al II-lea Ecumenic, din anul 381, care a avut loc la Constantinopol, Sfântul Grigorie fiind chemat să prezideze lucrările adunării bisericeşti. Contestat însă de anumiţi ierarhi, sosiţi mai târziu la lucrări, Sfântul Grigorie a renunţat la această funcţie clericală.

Ultimii ani de viaţă i-a petrecut în locurile natale, dedicându-se rugăciunii, studiului şi scrisului. În Capadocia a avut şi sfârşitul, fiind îngropat în cetatea Nazianz.

Tot astăzi este pomenit şi Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului.

Sfântul Bretanion, originar din Capadocia, a fost unul dintre ucenicii Sfântului Vasile cel Mare. A ocupat scaunul Episcopiei Tomisului (Constanţa de azi), în jurul anului 360.

Sfântul Ierarh Bretanion al Tomisului a dus o viaţă ascetică, apărând dreapta credinţă cu mult curaj, chiar în faţa împăratului Valens (364-378), care era adept al ereziei ariene. Acesta i-a cerut Sfântului Bretanion, pe când se afla la Tomis, în 369, la întoarcerea dintr-o expediţie împotriva goţilor, să treacă de partea arienilor. Sfântul Ierarh Bretanion a vorbit atunci împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile care au fost luate de Sfinţi Părinţi participanţi la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu putea să le încalce.

Apoi s-a retras cu credincioşii săi într-o altă biserică din Tomis. Valens a încercat să-l exileze, dar de teamă să nu se răscoale "sciţii" din Dacia Pontică a renunţat.

Sfântul Ierarh Bretanion a încurajat mult viaţa ascetică şi nevoinţa sihaştrilor de prin peşteri mici şi bisericuţe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadocia. În timpul păstoriei sale existau în Eparhia Tomisului câteva aşezări monahale renumite, cu călugări cărturari şi teologi. Este posibil ca Sfântul Bretanion al Tomisului să fi înălţat bazilica de pe cripta cu moaştele celor patru martiri de la Niculiţel, ale cărei ruine împreună cu "martirionul" au fost descoperite în anul 1971.

Cu puţin înainte de anul 381, Sfântul Episcop Bretanion şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu şi este cinstit de Biserica Ortodoxă ca sfânt, la 25 ianuarie

Sursa - Agerpres