Pomenirea generală a morților în fiecare sâmbătă din Postul Mare se înscrie în atmosfera specifică acestei perioade de pregătire pentru întâmpinarea după cuviință a Învierii Domnului, când credincioșii se ocupă mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc să se gândească și la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia. Conform rânduielii și tradiției respectate de Biserica Ortodoxă, ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta. În această zi, la unele slujbe din cadrul celor Șapte Laude, ca și în unele cărți de cult, există cântări și rugăciuni anume alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

Celelalte sâmbete din Postul Mare (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) sunt consacrate pomenirii altor evenimente sau persoane sfinte din viața Bisericii.

POMENIREA SFÂNTULUI SFINŢIT MUCENIC ARTEMON

Sfântul Artemon a trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305), în cetatea Laodiceea, din Asia Mica. Vreme de şaisprezece ani acesta a fost citeţ în biserică, vestind credincioşilor Sfintele Scripturi, iar mai pe urmă, timp de treizeci şi trei de ani, a fost preot. A fost trimis atunci în Laodiceea un demnitar imperial cu hotărârea de a-i prinde şi a-i condamna la moarte pe acei creştini care în timpul torturilor nu apostaziau de la credinţa în Hristos. Deşi era împovărat de ani, a fost adus la judecată şi Sfântul Artemon, alături de episcopul Sisinie. Îndemnat să aducă ofrande zeilor şi să se lepede de Hristos, Sfântul Artemon a refuzat. A fost supus de către prigonitorii săi la chinuri. Îndurând cu bărbăţie tortura, în cele din urmă i s-a tăiat capul. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor").