În 20 octombrie, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Mare Mucenic Artemie, ce a suferit martiriu în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363).

SFÂNTUL MARE MUCENIC ARTEMIE

Sfântul Mucenic Artemie a fost comandant în armata Sfântului Mare Împărat Constantin (306-337) şi martor la toate înfăptuirile acestuia. Sfântul Artemie a văzut pe cer semnul Crucii şi a participat la lupta de la Podul Vulturului (312) împotriva lui Maxenţiu.

Despre acestea a mărturisit când se afla în chinuri şi suferinţe foarte mari, în faţa împăratului Iulian care îi cerea să renunţe la Hristos, că atunci "când mergeam la război împotriva lui Maxentie, cumplitul judecător şi nesăţiosul de sânge omenesc, într-o zi de amiază s-a arătat pe cer o cruce, strălucind mai mult decât razele soarelui şi o scrisoare cu stele în limba latină, care îi făgăduia lui biruinţa întru acel semn. Crucea aceea care se arătase pe cer am văzut-o noi toţi şi scrisoarea aceea am citit-o şi sunt până şi acum în oaste mulţi din ostaşii tăi bătrâni care ţin bine minte despre aceasta, spre care cu ochi luminaţi au privit" (Vieţile Sfinţilor).

După moartea Sfântului Constantin (337), la porunca împăratului Constanţiu, în anul 356, Sfântul Artemie a aflat şi a adus la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei, ulterior fiind numit guvernator al Egiptului.

Când împăratul Iulian Apostatul a dezlănţuit prigonirea creştinilor din Antiohia, guvernatorul Artemie l-a mustrat pe acesta că s-a lepădat de Hristos. Drept urmare a fost torturat pentru îndrăzneala sa. În cele din urmă, Sfântul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului.

Sfintele sale moaşte au fost cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor.

SFÂNTUL CUVIOS GHERASIM

Sfântul Cuvios Gherasim este pomenit, an de an, pe 16 august și pe 20 octombrie. Este mai puțin cunoscut, însă se bucură de respectul cuvenit în tradiția ortodoxă. În Biserica Ortodoxă e cunoscut drept Sfântul Cuvios Gherasim Kefalonitul, pustnicul sau sihastrul din Peloponez, cel care vindecă mințile bolnave. A văzut lumina zilei în anul 1508, în satul Trikkala, din Peloponez, într-o familie de nobili bizantini de rang înalt. Însă a rămas pentru credincioși un simbol al vindecătorilor. Este cel ce alungă demonii, spiritele rele și readuce lumina în mințile întunecate.

Încă de foarte tânăr, Cuviosul Gherasim a ales calea credinței. Așa se face că a fost tuns în monahism și a primit Schima Mare, cea mai înaltă treaptă a vieții monahale, chiar la Muntele Athos. A viețuit vreme de 12 ani la Ierusalim, unde a și fost hirotonit diacon, de către însuși Patriarhul Gherman. Apoi, a ales ca loc de rugăciune pitoreasca insulă grecească Zachintos. În 1555, s-a mutat în Kefalonia, o altă insulă minunată din Marea Ionică, într-o peșteră din regiunea Lassi. Ulterior, a ales să-și continuie traiul în centrul insulei, unde a și restaurat o biserică veche și a înființat o mânăstire de maici, numită atunci Noul Ierusalim și cunoscută azi ca Mânăstirea Sfântului Gherasim.

S-a îngrijit ani la rând de cei sărmani, transformând mânăstirea într-un veritabil centru social caritabil. Puternica sa credință a făcut ca, în timp, să i se ducă vorba de a fi mare tămăduitor, săvârșind minuni vindecătoare de trup și suflet și, mai cu seamă, de boli ale minții. Datorită harului său, și-a presimțit propria moarte, așa încât nu și-a dat duhul până ce nu a binecuvântat toate măicuțele din mânăstire.

S-a stins pe 15 august în 1579. După doi ani, pe 20 octombrie, la deschiderea mormântului, s-au descoperit rămășițele sale pământești intacte, frumos mirositoare. Așa se face că data de 20 octombrie a devenit una de prăznuire a dezvelirii sfintelor sale moaște. Și, pentru că la 15 august, ziua nașterii Cuviosului Gherasim, se comemorează Adormirea Maicii Domnului, s-a hotărât ca sărbătoarea Sfântului Gherasim să fie celebrată pe 16 august.

Chiar și dincolo de moarte, moaștele Sfântului Gherasim continuă să facă minuni, dintr-o raclă din sticlă și argint. Este cunoscut ca protector și vindecător al bolnavilor psihici și al persoanelor demonizate. În zilele lui de prăznuire, racla cu trupul său este purtată în poziție verticală, pe deasupra celor suferinzi, în Kefalonia, la fel ca Sfinții Dionisie din Zachintos şi Spiridon din Corfu. Localnicii îl cinstesc cu mare evlavie și îl consideră protectorul insulei, motiv pentru care foarte mulți copii îi poartă numele.