În fiecare an, la începutul primăverii, creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe cei 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei. Tradiţia bisericească spune că de praznicul Mucenicilor, pe 9 martie, femeile merg la slujba de dimineaţă, la ieşirea din biserică împărţind preparate specifice. Ofrande aduse sacrificiului întru credinţă, mucenicii sînt colăcei copţi în cuptor, în formă de opt sau de om, preparaţi din aluat şi daţi de pomană pentru sufletele celor morţi. Potrivit credinţei creştine, cei 40 de Mucenici au trăit în Asia Mică, pe vremea împăratului Licinius. Soldaţi de prin părţile Capadocciei, care împlineau serviciul militar în Sevastia, sub conducerea lui Agricola, Mucenicii au mărturisit şi predicat oamenilor iubirea pentru Hristos. Pentru refuzul de a se lepăda de credinţa creştină, soldaţii au fost pedepsiţi şi aruncaţi în lacul Sevastiei. Se mai spune că după o noapte în care au rezistat în apa îngheţată, legionarii romani au fost scoşi vii din lac şi torturaţi. După ce trupurile lor au fost arse într-un cuptor, cenuşa a fost aruncată în apă. Cinstea de care se bucură şi acum cei 40 de Mucenici din Sevastia face ca, în biserica mănăstirii Xiropotamul, de la Muntele Athos, să fie păstrate cu mare veneraţie rămăşiţe din cenuşa, pămîntul şi sîngele din locul pe care au pătimit martirii. Amintirea sfinţilor Mucenici a dat naştere unor numeroase obiceiuri populare, în multe sate româneşti păstrîndu-se tradiţia începerii lucrărilor de primăvară după această sărbătoare. Considerată cea mai importantă sărbătoare dinaintea Paştelui, prăznuirea Mucenicilor reprezintă, în credinţa populară, şi începutul perioadei zilelor calde ale Moşilor.