Creştinii ortodocşi şi catolici prăznuiesc Sâmbăta Mare, ultima zi înainte de sărbătoarea Învierii Domnului. În această zi, poporul evreu a început să creadă în Hristos. „La moartea lui Hristos, au avut loc o serie de fenomene naturale (cutremure, vijelii, cerul s-a întunecat în mijlocul zilei, furtuni) care i-au pus pe gânduri pe unii dintre evrei. După înmormântarea trupului Mântuitorului, poporul evreu a fost cuprins de ruşine pentru ceea ce au făcut. Ei au început să se gândească că, într-adevăr, Hristos era Fiul Domnului”, a declarat părintele Anghel Dincu. După arestarea Mântuitorului, apostolii s-au împrăştiat, fiindu-le frică să nu fie recunoscuţi ca ucenici ai lui Hristos şi să-i împărtăşească soarta. Grăitoare în acest sens este fapta Sfântului Petru, care s-a lepădat de trei ori de Mântuitor, atunci când un trecător i-a spus că seamănă cu unul dintre ucenicii Lui. „Aceasta este ziua în care apostolii încep să se întoarcă în Ierusalim şi încearcă să se găsească unii pe alţii”, povesteşte părintele Anghel. În acest an, Paşte va fi sărbătorit în aceeaşi zi de toţi credincioşii, fie ei ortodocşi, catolici sau protestanţi. Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. „Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă”, a mai explicat părintele. „Sfintele Paşti, ca sărbătoare a Învierii lui Hristos, ne îndeamnă la pocăinţă, iertare, fapte bune şi viaţă sfântă, iar astăzi, când în jurul nostru vedem multe semne ale morţii fizice şi spirituale, să ne rugăm să nu pierdem speranţa şi bunătatea sufletului” spune Patriarhul Daniel.

FLACĂRA SFÂNTĂ ÎN ROMÂNIA. Sfânta Lumină de la Ierusalim este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă, „Focul Sfânt\", cum mai este numită, se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului şi numai în ziua Paştelui ortodox. O delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de PS Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, va aduce Lumina Sfântă pentru credincioşii care vor fi în Noaptea Învierii la Catedrala Patriarhală. Lumina Sfântă de la Ierusalim va ajunge în toate zonele ţării, inclusiv la Constanţa, unde slujba de Înviere va fi oficiată pe plaja Modern.

OBICEIURI PROFANE. Sărbătoarea Paştelui cuprinde mai multe obiceiuri profane, de la curăţenia în casă, la oferirea de cadouri pe care le-ar aduce Iepuraşul de Paşte, multe având însă credinţe creştine sau precreştine la origine. Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care vor ajunge pe masă. De „curăţenia de Paşte” orice gospodină trebuie să se achite în timp util şi să aibă casa lună pentru primirea musafirilor. Preparatele de Paşte sunt ouăle roşii, drobul de miel, pasca şi cozonacul. În prima zi de Paşti, există obiceiul ca toată familia să se spele într-un lighean în care au fost puse ouă roşii şi bani de argint sau de aur, crezându-se că toţi vor fi astfel sănătoşi şi prosperi. Iepuraşul de Paşte este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Iisus după Înviere. Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, pe la 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea de dinaintea Paştelui. La catolici există o serie de obiceiuri specifice, care se regăsesc în Transilvania. În a doua zi a Paştelui Catolic, băieţii şi bărbaţii stropesc fetele şi femeile. Scopul este ca acestea să-şi păstreze frumuseţea şi fertilitatea pe tot parcursul anului. Grupuri de săteni colindă prin sat până seara târziu, pentru ca nicio fată să nu rămână nestropită. La origine, pentru stropit se foloseau găleţi cu apă de izvor, simbolul purificării încă din precreştinism, acestea fiind înlocuite în prezent cu sticluţe de parfum.