În fiecare an, în prima vineri de după Paşte, numită și Vinerea Luminată, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea, care în acest an va fi pe 6 mai, este închinată Maicii Domnului. Potrivit tradiţiei, sărbătoarea evocă un miracol care datează din secolul al V-lea, pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu puţin timp înainte ca el să ajungă împărat. Acesta, înainte de urcarea pe tron, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit un glas care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor se spune că s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila Maicii Domnului. În Dobrogea, la Mănăstirea Dervent, există un cunoscut izvor. Pe aceste meleaguri, se crede că Sfântul Apostol Andrei a săvârşit numeroase minuni. Apa izvorului de odinioară curge şi astăzi, iar numeroși credincioși vin în pelerinaj la Dervent în ziua praznicului.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI

De Izvorul Tămăduirii se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul ”Mântuieşte, Doamne, poporul Tău”. În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei. În tradiţia populară, se crede că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfințită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu Agheasma Mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii. În tradiţia populară, sărbătoarea este norocoasă şi spornică pentru săpătorii de fântâni. În această zi, în popor se spune că apele sunt mai zgomotoase și mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă. Gospodinele respectă sărbătoarea şi nu spală, nu calcă rufe sau nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că se spune că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. Tot în această zi, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului și grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic. Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei. În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării obișnuiau să facă legământul juvenil - în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Persoanele ”legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.